Cei mai mulți dintre noi știm ce vrem, dar nu suntem capabili să așteptăm pentru a obține ceea ce dorim. Ne compromitem nevoile și valorile pentru a ne adapta situațiilor care apar pe moment. Accepăm serviciul, relația nu pentru că ne oferă ceea ce ne dorim, ci de teamă că altceva mai bun nu va mai apărea. Ne trăim viața cu teama de-a ne asuma riscuri deoarece nu vrem să renunțăm la siguranța pe care o avem. Ceea ce nu știm este că această siguranță e vestitoare de moarte. De moarte lentă că nu suntem capabili să fim sinceri cu noi înșine. Că nu suntem capabili să ieșim din tiparele care fac altora plăcere, nu nouă.

Oare cine-i dispus să renunțe la tiparele negative, masochiste (care le fac plăcere celorlalți) și poate să rămână în propriile gânduri și sentimente? Câți dintre noi sunt capabili să-și locuiască propria viață cu sinceritate și cu bucurie? În permanență le cerem scuze celorlalți, le cerem acceptul să putem să ne trăim viața noastră. Avem nevoie de propria nostră atenție să ne validăm singuri gândurile și sentimentele cu blândețe și generozitate.

Da, mâncați ceea ce vreți! Dormiți cât vreți! Nu faceți compromisuri, dedicați-vă vouă înșivă cu aceeași abnegație cu care o faceți pentru ceilalți!

Fără devotament față de noi înșine viața noastră nu are nicio valoare. Cei care cred că se pot dărui altora fără s-o facă cu sine se înșală.  Cei care se trădează pe ei înșiși caută să-i manipuleze pe alții deoarece cred că ceilalți au ceva să le ofere, ceva ce nu pot obține singuri. Nimeni nu poate să-ți dea ceea ce nu ai și nici nu-ți poate lua ceea ce nu ai. Numai judecățile, interpretările, părerile și aprobările pot fi date și luate. Dar astea sunt daruri false care la un moment dat îți sunt luate cu forța. Atunci când construiești pe nisipuri mișcătoare să nu te miri că la prima furtună se năruie totul.

În viață nu poți avea decât două alegeri: să-ți fii credincios ție însuți sau să-ți trădezi Sinele. Trădându-te pe tine îi trădezi și pe ceilalți. Când nu ceri ceea ce vrei și când accepți ceea ce nu vrei  îți construiești, precum Ivan Denisovici, propria închisoare.

Toate abuzurile provin din minciuna inițială pe care ne-o spunem nouă înșine. Minciuna este: ”Te vreau”- când adevărul este că eu mă vreau pe mine însumi. Dacă accepți această minciună, în zadar vei încerca să mă redai pe mine însămi. Dacă-mi folosesc relația cu tine pentru a mă evita pe mine nu mai există nicio modalitate să-mi dai ceea ce vreau. Relația noastră este, în final, o înscenare de ambele părți. Suntem unul oglinda celuilalt și așa, ciclul abuzurilor continuă până la trezire. Trezirea nu înseamnă să-l împroști pe celălalt cu acuze, ci să refuzi să mai fii o victimă. 

Înseamnă să-ți vezi propria trădare. Atunci când îi dai drumul celuilalt și recunoști trădarea de sine, faci primul pas către stoparea abuzurilor. Până când nu-l întâlnești pe cel iubit înăuntrul tău n-ai cum să-l întâlnești în afară.

Majoritatea relațiilor sunt o conspirație a ambilor parteneri pentru a evita să se dedice lor înșiși. Toate relațiile adevărate trebuie să aibă la bază acceptarea și iubirea sinelui. Niciodată să nu primești mai puțin decât ți-ai promis ție însuți.

Lumea din jurul nostru este produsul trădării de sine. Este o lume tristă, înfrântă, lipsită de spirit. Cei care vor s-o reînvie o fac concentrându-se asupra trădării celorlalți, legiferând starea de victimă și făcând din atac o armă. În loc de a cerceta rana și de a-i găsi cauza înăuntrul psihicului responsabilitatea este aruncată asupra celuilalt. Un alt miel dus la tăiere pentru că nici el n-a avut curajul să privească înăuntrul lui. Câtă vreme se va aplica legea Talionului nu va exista pace. Singura soluție este să-i ajuți pe oameni să se privească cu compasiune și să-și asume responsabilitatea. Să nu vreți să acuzați victima și să iertați acțiunile făptuitorului. Pur și simplu trebuie căutată lumina din fiecare.

Lumina este în voi. Ea nu este separată de întuneric ci este o calitate a întunericului însuși. Când ajungi la întuneric total găsești iluminarea. Negrul cel mai negru devine radiant. Aventurați-vă în întuneric și vi se va revela lumina.intrați în lumină și vor apărea umbrele. Toate ne sunt necesare în viață- pentru a trece dincolo de dualitate trebuie să le trăim din plin. Trebuie să înțelegem jocul ciclic al energiilor.

Prima mutare pe care trebuie s-o faci este să încetezi să mai faci pe altul responsabil de ceea ce ți se întâmplă. Faci un pas înapoi și observă doar ceea ce fac alții nu și ceea ce nu fac și abține-te de la interpretări. Râmâi doar  în cadrul propriilor experiențe.  Astfel descoperi că nimeni altcineva nu te poate trăda, că singurul care își poate face rău ești tu însuți. Cu cât deveniți mai mult voi înșivă, și tu, și tovarășul de drum deveniți mai liberi .

Nu e nimic greșit nici în a trăi singur. E și aceasta o cale spirituală așa cum este căsătoria.  E o alegere, pur și simplu. Ceea ce nu înseamnă că nu ai voie să te bucuri de viață. Alegi să trăiești singur atunci când aspirațiile tale creatoare și spirituale îți solicită mai mult timp și atenție și ar fi lipsit de înțelepciune să înșeli așteptările cuiva. Singurul legământ îl faci cu tine însuți.

 Decât o viață tradițională torturată de secrete și minciuni, mai bine un stil de viață neconvențional care nu are nicio legătură cu abstinența sexuală. În cele din urmă forma pe care o ia viața noastră contează mai puțin. Important este să trăim cinstit și în adevăr. Din nefericire, aproape toate instituțiile din această lume au devenit restrictive și periculoase. Nimeni nu spune că trebuie să te conformezi valorilor și realităților dominante din jur, dar asta facem. Cea mai mare dorință a noastră este să ne integrăm în etaloanele celorlalți pentru a fi acceptați de către ei, nu să ne trăim viața.

Namaste!