poeţii pribegi
îşi iau în serios aventurile,
dincolo de uşile închise,
unde vorbele sunt reflectate
de timpuri compromise.

în astă seară,
mi-am propus să cinez
cu modelatorii de vise,
şi intenţii.

recompensa mea este o promisiune
a căutării adâncului,
netrecut de muritori.

de fiecare dată când păşesc în casele,
care-mi ascund dorinţele,
mă reîntâlnesc
cu mareele nestatornice.

constat fragilitatea cuvintelor,
care se sparg într-un ocean
ce m-a hrănit
cu fructe sălbatice
şi treceri afectuoase.

umbrele slăbiciunilor
se târau,
ameţite de-un blestem.

nu mă tem
de gândul fără hotare!

necuprinse, în anotimpuri şi spaţii,
eu, pacificatorul, am condus raţiunile ideilor.

în astă seară,
aceasta mi-a fost intenţia,
să vă ofer
reţeta mea
de iubit cuvinte!