Marii gânditori ai omenirii ne-au lăsat cu consecvenţă o imagine mai curând cuminte - dacă nu modestă sau spăşită - asupra a ceea ce pot înţelege oamenii despre originile şi legile multistratificate ale realităţii înconjurătoare, ale cosmosului: Buddha afirma de pildă că "toate descrierile realităţii sunt [doar] ipoteze temporare". Carl Jung, strălucitul student al lui Sigmund Freud, comenta la rându-i - în aceeaşi notă - că "în ce priveşte realitatea ultimă, nu putem afla nimic, şi numai când admitem asta revenim la echilibru", iar filozoful indian, Lankavatara Sutra formula imposibilitatea cunoaşterii ultime a Universului cu o frază aparent hilară: "things are not what they seem to be, nor are they otherwise", adică "realitatea nu este nici ceea ce pare... nici altminteri"... (iar din această dilemă nu putem ieşi..., ar mai putea fi adăugat, reiterându-l pe Caragiale...). În sfârşit, afirmaţiile misterioase de mai sus ar putea părea mai clare (sau dimpotrivă?!) dacă-i credem pe tibetani (Cartea Marii Eliberări) că "materia este derivată din minte şi conştiinţă, şi nu mintea şi conştiinţa din materie".

Toate aceste aparente resemnări în faţa inefabilelor mistere ale Cosmosului nu înseamnă, pe de altă parte, că n-au apărut în ştiinţă şi filozofie - de-a lungul istoriei omenirii - încercări mega-remarcabile şi super-epocale de a remodela adânc concepţia noastră despre Cosmos, aşa cum au fost viziunile "ground breaking" aduse de Copernic (ce repune Soarele în centrul grupului planetar local, în locul Pământului), Newton (ce încoronează gravitaţia ca forţa regină a teluricului şi sideralului deopotrivă), or Einstein - cel ce pune pecetea relativităţii asupra Spaţiului-Timpului, redându-le unitatea unui continuum.

Un astfel de "ctitor al răscrucilor cunoaşterii" (şi de-acelaş calibru) se declara şi fizicianul-computerist de excepţie Stephen Wolfram, în noua sa carte "Un fel nou de ştiinţă" ("A new kind of science"), o carte publicată în 2002 într-o ediţie îngrijită chiar de autorul ei, într-un format de aproape 1200 de pagini. S. Wolfram face prin apariţia acestei cărţi (mamut!) încercarea temerară de a ocoli girul (sau cenzura) confraţilor savanţi, şi a aduce direct la cunoştinţa unui public larg ceea ce lui îi pare o schimbare epocală de paradigmă nu numai în cosmologie dar şi în toate ştiinţele reale şi umaniste, în artă, în tehnologie, ba chiar în societate ca întreg.

Stephen Wolfram, trebuie precizat, nu e un oarecare: şi-a luat doctoratul în fizica teoretică la numai 20 de ani, a publicat articole de vârf în cosmologie, fizica particulelor, şi în teoria haosului (studii de generare de sisteme complexe prin "cellular automată", software-uri ce creează complexitate reiterând un grup de instrucţiuni simple) şi a lansat la nici 30 de ani un software strălucit ("Mathematica"), folosit în mai toată cercetarea de avangardă necesitând mânuirea rapidă a unui aparat matematic complex. Acest software (Mathematica) i-a adus, fie spus, şi o convenabilă independenţă financiară. În sfârşit, S.Wolfram şi-a înscris pe resume-ul personal ani de lucru la Caltech şi Princeton Institute of Advanced Science. Wolfram a fost inspirat în munca sa (de modelare de sisteme complexe), ar mai trebui adăugat, de un joc pe calculator numit "Life", joc ce se bazează pe multiplicarea automată de "celule"(spoturi pe ecranul monitorului), funcţie de 3 reguli simple, reguli ce selecţionează "celulele" ce "supravieţuiau" sau "mureau". Software-ul folosit de Wolfram este mai evoluat, el lucrând cu seturi de instrucţiuni ce au la bază 8 reguli de selecţie, programul sau facându-şi multiplicările de "celule" în 256 de variante (2 la puterea a 8-a). Ei bine, Stephen Wolfram descrie în cartea sa cum "cellular automată" vor fi cheia cunoaşterii a...Tot Ce Numim Cosmos(!), înlocuind decisiv ştiinţa...

Ceea ce crede Stephen Wolfram că va fi o răscruce în cunoaşterea umană (comparabilă cu cele aduse de Copernic, Newton, or Einstein), se poate deci enunţa foarte simplu: el afirmă că (poate demonstra că) Toată Complexitatea Universului are la bază un număr de pachete de instrucţiuni simple(!...) Premiza fundamentală a afirmaţiei de mai sus este ca aceste instrucţiuni (folosite în amintitele programe software numite "cellular automată," multiplicatoare de spoturi pe monitor, numite "celule") i-au permis lui Stephen W. să obţină pe ecranul monitorului sau sisteme tot mai complexe. În sfârşit, tocmai similitudinea acestor sisteme complexe modelate pe calculator cu, de pildă, configuraţia fulgilor de zăpadă, a frunzelor, sau a volutelor de fum, îl fac pe autorul modelării, pe numitul S.Wolfram adică, să creadă că Totul în Univers, de la forma dunelor de nisip la configuraţia ochiului omenesc, ori de la structura şi densitatea supergrupurilor galactice la ciclurile economiei de piaţă, Totul!, îşi are originea în... câteva instrucţiuni... El avasează chiar că instrucţiunile ce-au generat Universul vor fi curând...gata.

"Saltul revoluţionar" în cunoaştere pe care-l propune Wolfram este că, dacă matematica, pe de o parte, a fost (şi poate fi încă) neputincioasă în a explica formidabila varietate a viului de pildă, sau a proceselor economice, ori a celor de la graniţa haosului aparent (turbulenţele din fluide, sau ambuteiajele din traficul citadin), programele simple de numai câteva instrucţiuni, pe de altă parte, pot explica absolut Orice. Proces natural ori specific activităţii umane, n-are importanţă, totul poate fi modelat printr-un software simplu - desigur prin repetarea acestor instrucţiuni simple de un număr f. mare de ori, deci după mii de "generaţii de celule", folosind vocabularul modelării, de "cell automată".

Dându-i cuvântul lui Wolfram, dacă "Pitagoreenii au avut această idee - totul este număr", ideea sa remarcabilă "este că totul este procesare computerizată. Poţi folosi procesarea ca pe un fir unificator spre a studia tot felul de întrebări legate de sisteme naturale".

În consecinţă, cartea lui Wolfram nu foloseşte ecuaţii matematice (exilate ca aparţinând "vetustelor" ştiinţe), dar este în schimb invadată de imagini ce modelează (folosind propriile sale mici programe tip "Life") cuiburi de viespi, pete de culoare ale cochiliilor scoicilor exotice, ori mozaicuri Sumeriene -- adesea f. convingător visual. Pasul foarte îndrăzneţ (...obraznic după unii) făcut deci de Wolfram rămâne acela de-a pretinde că, de vreme ce el a putut modela pe baza câtorva seturi de instrucţiuni (256 mai exact, ce folosesc numai 8 legi restrictive), o varietate de procese naturale şi artificiale, atunci nu numai că Toate Procesele cosmosului, viului şi neviului, indiferent de gen, speţa ori ştiinţa, pot fi modelate asemănător, dar şi toată diversitatea izvorăşte în mod unic din simple instrucţiuni de cod, aceasta fiind şi "Unica Lege" importantă de care natura s-a servit în construcţia infinitei ei complexităţi (probabil, cu un oarece adaos tolerat al selecţiei naturale...).

Desigur, fără să plătească serviciilor unui prooroc, mulţi au bănuit reacţia de controversă stârnită de "Un nou fel de ştiinţă". Nume remarcabile ale ştiinţei şi tehnologiei contemporane au "desfiinţat" opus-ul lui Wolfram, denunţându-l drept pseudoştiinţă "lamentabilă şi exasperantă", incapabilă de-a oferi răspunsuri la întrebările fundamantale(Chris Adami, faimos specialist în modelarea sistemelor vii al Caltech, or Raymond Kurzweil, un "geniu" al sistemelor de inteligenţă artificială), un "zguduit de munte ce naşte...un şoarece". Alţi oameni de ştiinţă, ca Mott Grene (University of Puget Sound), Raymond Jealonz (University of California, Berkeley), Eugene Stanley (Boston University) au subliniat, pe de altă parte, potenţialul revoluţionar al ipotezei, cât şi abordarea - de la f.simplu la foarte complex - abordare opusă schemei reducţioniste folosite de ştiinţa actuală bazată pe modele simplificatoare. Dincolo de pro şi contra, Stephen s-a aventurat să spere că va găsi - până la sfârşitul vieţii sale - instrucţiunile de cod din care au izvorât... toate creaţiile naturii înconjurătoare. Şi cum Stephen Wolfram nu are decât 42 de ani, pentru cei ce sunt gata să-l creadă (încerc la rându-mi, deşi...) viitorul va aduce cu siguranţă măcar un "corn al abundenţei" - abundenţa răspunsurilor la toate întrebările fundamentale ale omenirii. Şi asta nu prin supercalculatoarele criogenice ci printr-un programel ce poate fi uşor stocat în RAM-ul unui calculator de buzunar...

Dan Constanda