în dimineaţa aceea
până şi soarele se căuta
în oglinzi
eu...

în dimineaţa aceea
până şi soarele se căuta
în oglinzi
eu eram frumoasă ca ziua

pe buze îmi tremura fiecare muşcătură încolţită
prea târziu
m-ai învăţat să iubesc
strecurându-ţi zâmbetul în căuşul palmelor mele
de parcă
aici ai fi vrut să rămâi

dimineaţa
smulg îndoiala din mine
şi-mi umplu gura cu zâmbete fluviu
şi o ceaşcă de cafea neagră
care mă ajută să fiu

în seara aceea
până şi Luna se lamenta
plânsă în oglinzi
eu eram frumoasă ca naiba

pe cerul gurii
mai păstram linia limbii neştearsă încă
mai simt adâncul din mine mai cresc aripi frânte
parţial îmi este dor de mine
încă
îmi este dor de noi