Cultura, bunul nostru cel mai de preț
Cultura, bunul nostru cel mai de preț
Dr. Păun Cornelia
Zilele acestea, într-o clipă de răgaz, am meditat la munca nobilă pe care o îndeplinesc, întemeietorii, coordonatorii, redactorii publicațiilor culturale din Diasporă, - ca adevărați mesageri ai culturii românești și implicit ai culturii universale - pentru întreaga omenire. Într-o epocă în care banul este etalonul universal, pionul central în jurul căruia gravitează orice activitate, există personalități care se ridică deasupra acestuia și care consideră cultura pe primul loc, ca valoare inestimabilă. Personalități care nu sunt antrenate în goana după aur. Comorile pe care aceștia le caută sunt neprețuite, sunt de cu totul și cu totul altă natură. Oameni care consideră că ceea ce realizează ei este absolut normal, fără a aștepta compensații materiale de la cineva. Căci se cunoaște faptul că, publicațiile, cărțile nu sunt izvor de belșug, mijloc de îmbogățire, pentru cei care le dau viață. Menținerea unei publicații în aceste vremuri greu încercate este un efort pe care numai creatorii acesteia o cunosc. Eu am încercat numai să conștientizez fenomenul. Oameni care fac ceea ce fac și nu așteaptă nici măcar mulțumiri din partea semenilor, pentru că este în firea lor și în modul lor de a gândi, să facă acest lucru. Există numai mulțumirea lor proprie pentru ce-au realizat. Și aceasta le menține trează flacăra promovării și propagării culturii, a valorilor, pe care Prometeu le-a lăsat-o drept moștenire, ca unor adevărați urmași ai săi, titani.
Sunt vremuri de mult apuse cele în care Pygmalionii gen Brâncuși, filozofii ca Emil Cioran găseau recunoașterea deplină în Franța…sau maeștrii într-ale scrisului ca Mircea Eliade în SUA…
Este o perioadă în care geniul, omul de valoare este un clandestin, un veșnic exilat, căruia unul a cărui minte nu poate încăpea decât în coaja generoasă a unei alune de pădure îi spune cu insolență “Și eu pot face ce faci tu ! “, în deplină concordanță cu zicala actuală atât de vehiculată în ultimul timp “Nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită ! “. Iar geniul nu mai are astăzi, ca în Antichitate, dreptul la replică, să-i răspundă ca Apelles “Ne Sutor ultra crepidam“.
Iată însă că, spiritul eminescian nu a murit, nu a dispărut în negura vremurilor și a banilor, că personalități ca Bălcescu, care să lupte pentru alte valori decât cele materiale mai există totuși, în aceste controversate timpuri istorice. Că există erudiți ca Dimitrie Cantemir , care, la fel ca domnia sa, pe meleaguri străine sunt fideli mesageri și promotori ai culturii, ai valorilor spirituale, bunul nostru cel mai de preț lăsat ca moștenire generațiilor viitoare.
În numele tuturor celor care suntem și al celor care vor veni, dorim să știți că prin publicațiile cărora le-ați dat viață, ne faceți onoare și vă transmitem cu respect : “Mulțumim pentru că existați, pentru ceea ce realizați pentru cultura și civilizația universală, pentru viitorul omenirii ! “
Cu aleasă prețuire,
Dr. Păun Cornelia
Comentarii