Declaraţie de dragoste
La fiecare început de primăvară (primăvara nu a chiar debutat încă, dar dacă priviţi cu atenţie veţi vedea tulpini delicate de ghiocei şi brânduşe ivindu-se după somnul de iarnă) suntem pătrunşi de un fel de aer bun, respirăm primăvara şi ni se umplu sufletele de dragoste pentru cei dragi. Şi aici o să las puţin deoparte copiii, părinţii, prietenii, pentru a acorda deplina atenţie relaţiei cu cel sau cea care ne transformă viaţa. În ce anume, cum anume? Greu de spus, ştim doar că, fără a ne da seama de fiecare pas, devenim mai buni şi mai împliniţi. Pentru că în suflet există un gol care nu poate fi umplut decât de către un anume cineva. El sau ea.
În prag de primăvară, în prag de Mărţişor şi nu numai, vreau să cred că fiecare din noi avem cuvinte nespuse şi duioase în suflet, cuvinte care sunt doar înăbuşite de cele mai multe ori pentru că treburi importante şi "serioase" domină scena vieţii. Sau poate vrem noi să le dăm mai multă importanţă decât se cuvine acelor treburi "serioase" pentru că la o adică reprezintă un bun ascunziş. Niciodată parcă nu s-a trecut mai repede peste iubire şi mărturisirea ei. În lupta de zi cu zi cu timpul, în lupta pentru a deveni mai buni în tot ceea ce priveşte viaţa socială şi profesională, uităm cât de important este să găsim iubire în suflet, uităm să ne bucurăm de ea, de sentimentele bune pe care sufletul nostru le împleteşte sau le-ar împleti, dacă i-ar fi permis, pentru cei din jur. Pentru acel cineva care dă sens vieţii şi reprezintă mai mult decât omul iubit, reprezintă un tovarăş de drum pe al cărui umăr puternic ne putem sprijini la nevoie.
Punctul pe i se pune însă atunci când intervine orgoliul, care nu este în viziunea mea, un aliat. Pe măsură ce înaintează in vârstă, oamenii pun tandreţea şi gingăşia la o parte, "Eşti om serios, de ce ai mai avea nevoie să spui cuiva cuvinte de iubire, pare pueril", sau pur şi simplu consideră că este normal să devină atât de preocupaţi de restul problemelor încât un început de primăvară fără o floare sau un cuvânt de dragoste este la ordinea zilei. Sau, îşi spun unii, "de ce aş fi eu primul care să spun ceva?"... Şi poate că undeva în spatele tuturor scuzelor posibile, se ascunde un fel de îmbărbătare cam seacă de "poate încerc mâine, sau poate la anul...".
Speranţa că mâine vom avea altfel de resurse pentru a iubi şi a fi iubiţi este o falsă liniştire, sau aşa ar trebui considerată. Fiecare clipă are ceva magic şi spectaculos, pentru că trăim acum şi pentru că viaţa este atât de deosebita de la un moment la altul. Pare că exagerez? Dacă veţi considera că da, vă invit la un exerciţiu de bucurie, în care să vă mărturisiţi dragostea către cel ales, o dată în plus şi încă o dată. Clădiţi cu cuvinte şi gesturi cununi de bucurie cu care să vă primeniţi unul altuia sufletele în prag de primăvară şi nu numai. Veţi învăţa în cel mai deosebit mod cu putinţă că primăvara sufletului poate să fie o întâmplare "permanentă" în care veţi găsi gânduri bune şi un spaţiu ocrotitor, chiar şi atunci când viaţa devine mai puţin zâmbitoare.
Suntem datori să iubim, datorie către noi înşine şi către viaţa care ne-a fost dăruită. Nu vă lăsaţi împiedicaţi de false orgolii sau de scuze fără substanţă. Iubirea înseamnă nu cadouri scumpe sau cuvinte pompoase, iubirea înseamnă sprijin la greu, înseamnă un cuvânt bun şi necesar, înseamnă respect şi dăruire, înseamnă să ieşim din cochilia de egoism în care ne închidem fără să ştim.
Zi de zi fără să ne dăm seama, vom găsi un motiv în plus de a iubi şi vom da la rândul nostru un motiv pentru a fi iubiţi. Partea frumoasă este că asta se va întâmpla fără ca să ne forţăm în vreun fel, odată ce am deschis larg poarta sufletului.
Daniela Ginta - Vancouver
Comentarii