Nu sunt furnică

Nu aduc daruri îngerilor, căci

lumea m-a prădat ieri. Hoții din gara de nord…

Să-mi fie cu iertare pruncilor!

Renii mei au fugit în țări mai

calde cu dictatori ce stau în poze alb-negru.

Bătrânețile mele au gustat

singurătatea. Am rămas cu

dorul cald, cu amintirile reci,

cu singurătatea ca fata de împărat.

În fața oglinzii sparte, istoria

peretelui cu sfinți devine un copil ce

așteaptă darul cel mare

de la prezentul bătut în palmă de învățătoare.

Dar eu…

Nu sunt furnică.