NEW AGE
New-Age, Sau cine mai prigoneşte astăzi,
Biserica lui Hristos...
Câteva ţeluri şi obiective ale noii religii sunt: mântuirea actualei lumi crepusculare, transformarea ei din nou în paradis, grăbirea venirii Erei Noi -New Age a unităţii, armoniei şi iubirii universale.Iar pentru realizarea acestor deziderate e necesar ca fiecare individ să se trezească din somnolenţa logicii automate, să treacă printr-o înnoire de conştiinţă, să ajungă prin lărgirea conştiinţei la identificarea cu întreg cosmosul. Modul optim de funcţionare al societăţii va fi reţeaua şi instituirea francmasonică a unui guvern mondial unic, instaurarea unei religinii neopăgâne şi antidualiste desfiinţând religiile tradiţionale (care sunt în esenţa lor dualiste), şi a ethosului fiecărei culturi naţionale (considerat şovinist şi naţionalist).
Metodele de transformare a conştiinţei ar fi practicarea de psihotehnici şi experienţe transpersonale, solicitarea funcţiilor emis-ferei drepte până la dobândirea capacităţilor extrasenzoriale de cunoaştere, creierul fiind conceput ca o hologramă, unde este desfăsurată cunoaşterea întregului univers, fiind un izvor inepuizabil de cunoaştere. David Bohm dinspre fizică, chimie, matematică, Karl Priham dinspre neurologie şi psihologie, Raymond Moody, Elisabeth Kubler-Ross dinspre tanatologie şi reanimare din moarte clinică , specialişti în obţinerea informaţiilor de la pacienţi aflaţi în stare de hipnoză, sunt surse ale filosofiei transformismului new-age-ist.
Sfera politicului şi economicului a fost teoretizat la rândul său de adepţii militanţi ai mişcării ecologiste, verzii care aveau drept imperative refacerea şi salvarea biotopurilor şi ecosistemelelor, reintegrarea omului în natură, pace, dreptate, fericire, libertate sexuală şi legitimarea homosexualităţii, educaţie anti-autoritară, eliberarea femeilor de sub jugul patriarhatului şi promovarea modelului omului androgin la rang de ideal politic; astfel în multe ţări ale lumii apar partidele şi politicienii verzi.
Tot pe lista surselor, metodelor şi mijloacelor de transformare a conştiinţei mai figurează o întreagă renaştere iudeo-creştină prin fenomene gen neo-penticostalismul sectelor harismatice, comunelor lui Iisus, mişcarea iudaică Havurot, Chabad, Casa iubirii şi păcii din San Francisco dar şi sectantismul religios de factură orientală cu personalităţi precum Scri Aurobindo, Sri Chinmoy, Kirpal Singh, Guru Bawa, Gopi Krishna, apoi reprezentanţi ai budismului tibetan, zen, yoga, sufism, baha'i, taoism, toate acestea cu incantaţiile, rugăciunile, tehnicile şi înţelepciunea lor milenară contribuind la renaşterea omului postmodern, saturat de graiul tehnologiei antropofuge ale Occidentului desacralizat şi fără duh, într-o lume globalizată unde aspectele sociale, politice, economice, biologice, psihologice, spirituale sunt tot mai dens interconectate.
New-Age-iştii cred că acestă cunoaştere holistică va duce la o eră nouă cu o paradigmă nouă, prin paradigmă înţelegând definiţia lui Thomas Kuhn, istoric al ştiinţei care numeşte prin acest termen, un model în cadrul căruia se acceptă concepţiile, convingerile, reprezentările şi tehnicilor oamenilor de ştiinţă constituiţi în marea comunitate a unei epoci care declară valabile anumite teze fundamentale. Astfel Old-Age era care a trecut, numită şi Era Peştilor conţinea paradigma unei religii fragmentate pe confesii, până la fanatism, un supradimensionat discurs despre transcendenţa mistică şi fizică a lumii, o fals înţeleasă iubire, pan-umană, o justificare până la crimă a legii talionului, o defectuoasă autorealizare de sine, un model mecanicist al lumii după care s-a format gândirea omului, o practică istorico-socială defectuoasă care a distrus echilibrele ecosistemelor planetei. In schimb paradigma New Age, prin viziunea sa holistică, ideea sistemului unic integrat al cosmosului ce cuprinde omul, societatea, istoria, natura prevede desfăsurarea unei noi (încă înfăşurate) ordini prin realizarea idealului înţelepciunii ca urmare a "revărsării apelor spirituale ale Duhului Sfânt", înfăptuirea contopirii şi identificării dintre sine şi univers, fuziunea microcosmosului cu macrocosmosul, divinizarea omului şi transformarea tuturor indivizilor în mentori potenţiali.
Între savanţii a căror descoperiri ştiinţifice au simpatizat cu dezideratele acestei mişcări, contribuind prin descoperirile lor la edificarea filosofiei transformiste amintim câţiva.
Fritjof Capra, fizician, a studiat raportul dintre fizica nucleară şi filosofie, publicând lucrări ca şi: Das Tao der Physik, Der Kosmische Reigen, în care elaborează diagnosticul lumii actuale, cauza crizelor fundamentale care macină omenirea provin din prăbuşirea concepţiei despre lume, şi propune necesitatea răsturnării polarizărilor valorice în vederea constituirii unei noi viziuni spiritual - holistice, demonstrând coincidenţa dintre fizica atomică modernă şi vechile concepţii mistice despre lume. Cu ajutorul meditaţiei chineze Tai chi pe care o practic cu un maestru chinez, Capra descoperă lăgăturile "mistice" dintre fizică, filosofia orientală, muzică, artă şi religie.
David Bohm, fizician, elev al lui Einstein, creator al teoriei holonomice şi al modelului holografic, acesta discerne între lumea particulelor, corpusculilor, corpurilor discrete pe care o cunoaştem prin percepţii, pe de-o parte şi lumea înfăşurată a fizicii cuantice, şi a formelor ondulare, constituind organizări asemănătoare hologramelor dar nu static ci dinamic. Prin lumea simţurilor vedem lumea cu un sistem de lentile, lenticular, în timp ce dacă am pătrunde lumea cu un sistem nelenticular, am avea acces la o altă realitate, cea de profunzime, asemeni hologramelor, care trascend desfăşurările liniare ale materiei ajungând în spatele ei - lumea spirituală. Insă prin psihotehnici speciale putem debranşa emisfera dreaptă a creierului unde zace sediul cunoaşterii inefabile, adeseori exprimată fragmentar, prin artă.
Madame Blavatsky şi Societatea teosofică, întemeiată în anul 1875, sub denumirea de Miracle Club avînd drept scop cercetarea fenomenului spiritist, însă ca urmare a convertirii la budism a lui Madame Blavatsky, societatea capătă o componentă budist-orientală. În 1913 Rudolf Steiner iese din organizaţie cu aproximativ 96% din membrii ei germani, întemeind Societatea Antropozofică, din cauza faptului că preşedinta de atunci îl proclamase pe Krishnamurti Învăţător Universal şi Hristos încarnat. Blavatsky dezvoltă într-una din operele ei esoterice doctrina despre Marea Frăţie Universală compusă din fiinţe mântuite care au scăpat de legile încarnărilor succesive, şi care locuiesc pe înălţimile Himalaiei, de unde conduc lumea prin intermediul unor aleşi. Nucleul acestei "frăţii albe" ar fi compus din Logosul Solar, Învăţătorul Universal-Hristos, şi Mahachohan, un fel de trinitate similară cu cea din teologia creştină dacă s-ar face excepţie de la dedublarea gnosticist-eretică a persoanei a doua conform căreia Hristos este învăţătorul transfigurat al lumii, iar Iisus ar fi discipolul său. In programul Societăţii Teosofice are următoarele ţeluri care pot fi întâlnite şi în mişcarea New Age: constituirea unui nucleu al înfrăţirii a omenirii, indiferent de rasă, religie, sex, castă; studierea comparată a religiilor, a filosofiilor, ştiinţelor naturii; cercetarea unor legi ale naturii încă neexplicate omului, promovarea forţelor spirituale lăuntrice.
Sri Aurobindo, un hindus care a întemeiat Yoga Integral urmărind grăbirea evoluţiei pe o treaptă superioară a omenirii, omul actual fiind o fiinţă de tranziţie, la capătul căreia atât omul cu trupul, conştinţa şi biologia sa dar şi lumea se transforma în totalitate; după moartea sa, soţia lui, o franţuzoaică Mira Alfassa. Întemeiază lângă Pondicherry, oraşul Auroville - oraşul omului viitorului care, însă, în urma unui scandal, s-a desfiinţat.
Ralph Moody şi Kubler Ross, cercetători în domeniul experienţelor transcendente ale pacienţilor reanimaţi, trecuţi prin fenomenul de moarte clinică; întemeiază tanatologia - ştiinţa morţii pe baza unor date empirice, culese ca urmare a dezvoltării aparaturii de reanimare, ce permite ca bolnavii reîntorşi din travaliul unei morţi clinice să relateze experinţa lor. Scenariul morţii pare urma aceleaşi reguli la fiecare subiect chestionat, şi anume acesta îşi contemplă de sus trupul, inert, are o dizlocare a sediului conştiinţei, apoi tema tunelului la capătul căruia o lumină puternică dar blândă îl întâmpina, conducându-l într-un peisaj indescriptibil de frumos. New-Age-iştii folosesc aceste date pentru a demonstra că după moarte există viaţă şi că există reîncarnare.
Anton Szandor La Vey instituţionalizează satanismul şi magia albă, adepţii săi închinându-se la lucifer, kali, lilith, pan, shiva; scrie o carte, Satanic Bible, şi întemeiază la San Francisco prima biserică satanistă.
Acestea sunt câteva personalităţi a căror opere vin în întâmpinarea Erei Solare, ca o posibilitatea concretă şi viziune contemplată a tot mai multor indivizi.
Simbolistica Noii Ere reprezintă înclinaţia pentru semne şi ideograme specifice intuiţiei vizionare a "misticilor" acestei mişcări.Astfel distingem: curcubeul, razele de lumină, triunghiul, semicercul, cercurile concentrice în jurul unui punct, zvastica, pentagrama, yin şi yang, culoarea verde.
Curcubeul este un simbol des utilizat, fiind definit ca un semn internaţional al păcii, dar sensul său mult mai profund este cel de punte între individul uman şi supra-sufletul lumii. Un autor, Cumbez, crede că a descoperit aici o idee anticreştină, curcubeul contra cruce însemnând Sanat Kumara, alias Lucifer contra mântuitorului răstignit, având în vedere faptul că la Isaia 24, 1-6 rezultă intenţia lui Dumnezeu de a distruge pământul în ziua de apoi, din cauza încălcării contractului de către om. Un bun cunoscător a acestui simbol, prof.dr. Ivan Evsenev spune că în folclorul românesc acest simbol indică balaurul care bea apa din tăuri, fântâni, râuri, lacuri fiind capabil să modifice starea lucrurilor din univers.
Astfel, curcubeul, pe care mişcarea New-Age şi l-a ales drept emblemă, poate semnifica actuala tendinţă de schimbare a lucrurilor şi reprezentărilor.
Razele de soare semnifică cele şapte culori ale curcubeului, dar şi culorile lăuntrice proprii fenomenelor din natură.
Triunghiul, semicercul, cercurile concentrice în jurul unui punct reprezintă semne grafice de identificare reciprocă pentru iniţiaţii acestei mişcări, dar şi un limbaj imagistic bazat pe ideea de unitate.
Zvastica, pentagrama, sunt simboluri luciferice care-l indică pe omul fărădelegii-antichristul, maleficul, Michiduţă, invocat de magia ceremonială şi în hard-rock, unde interpreţii salută cu pumnul strâns şi degetele arătător şi mic întinse.
Ying şi Yang reprezintă cel mai bogat simbol în conţinut, fiind la origine un simbol holistic şi având o profundă legătură cu paradigma viitorului. Potrivit cărţii schimbărilor, I-King, yang este una din energiile cosmice fundamentale cuprinse în Tao, principiul masculin, generator, luminos, reprezentând cerul, căldura, soarele, creşterea, victoria, primăvara, vara, îi corespunde culoarea roşie şi numărul impar. Yin reprezintă principiul feminin, receptor, obscur, teluric, rece, reprezentând luna, toamna, iarna, culoarea neagră şi numărul par. Sub stăpânirea lui Yin se află demonii care sunt combătuţi de yang. Însă acestă viziune este dualistă, ceea ce nu corespunde lui Tao, a cărui principală proprietate este schimbarea şi transformare ciclică. Astfel după ce yang atinge apogeul, se retrage în favoarea lui yin, şi invers. În gândirea occidentală influenţată de Aristotel, se credea că femeia este pasivă iar bărbatul activ şi astfel yin şi yang nu se confundă cu opoziţia bine-rău, binele fiind un echilibru dinamic între cele două principii, primul ca principiu al pasivităţii, receptorului, îndeletnicirilor orizontale, iar cel de-al doilea ca principiu al activităţii creatoare, al verticalităţii erectile. Însă Fritjof Capra îşi propune să arate eroarea reprezentărilor occidentale (subordonate unui determinism patriarhal) asupra conceptelor orientale yin ar putea fi interpretat ca o activitate receptoare, cooperatoare, în timp ce yang ar reprezenta o activitate expansivă, competitivă, prima fiind o activitate ecologică, iar cea de-a doua , o activitate egologică. Aceste două forme de activitate sunt strâns legate de două stări ale conştiinţei, ce promovează două tipuri de cunoaştere: intuitivă (mistică, religioasă) şi raţională (ştiinţifică). Aceasta este decodificare new-age-istă pe care o face Capra, deşi nu corespunde terminologiei chineze cu care au fost investite yin şi yang, tributară conceptului de wu-wei, non-acţiunea reprezentând nu pasivitatea aşa cum o înţelege europeanul, ci abţinerea de la acţiunile neconforme cu legile fireşti ale naturii, o admitere a desfăşurării lucrurilor fireşti.În acest sens există o activitate în acord cu natura, cu logica ei interioară, şi o activitatea în dezacord cu legile fireşti. Astfel opusul activităţii mecaniciste a omului prin care siluieşte natura, este nu pasivitatea, ci o tehnologie soft în armonie cu natura partener, regenerându-se astfel reciproc.
Verdele exprimă cel mai bine starea actuală a omenirii care speră să supravieţuiască prin integrare holistică, reintegrare în ecosistem, dar care reprezintă o deturnare a semnificaţiilor clasice asociate cu speranţa şi naturalismul spre reacţionare impulsuri, manipulări şi eficiente demersuri politice.
Acestea sunt câteva din liniile de forţă ale religiei New-Age ce nu reprezintă altceva decât învierea unei religiozităţi păgâne ancestrale, în formele contemporane ale societăţii civilizate plurivalente.
La această provocare postmodernă a unei religiozităţi scientiste, panteiste, transpersonale, pan-cosmice, ecumeniste, creştinismul nu poată să nu întrevadă semnele fiarei, care a acaparat tot ce a fost de acaparat în limitele puterilor care i-au fost încuviinţate de Dumnezeu, şi în care omul postmodern vede semnul democratic al lui politically corect . Era de la sine înţeles că ultima strategie al diavolului de al păcăli pe om era crearea unui sistem antidualist de gândire, în care milenarele contradicţii existente între el şi Dumnezeu să fie înglobate într- o religie im(trans)personală care să se ridice deasupra primitivismelor atavice iudeo-creştine, susprinzându-le printr-o sclipitoare inteligenţă a unui geniu maliţios ce mereu se autotranscende printr-o negaţie şi o deconstrucţie continuă.
Însă aceasta poate fi provocarea asupra căreia Hristos ne avertizează profetic: "Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena". Pentru că dacă pentru Biserica Primară, sfinţii martiri au dovedit că Taina Crucii este Calea prin care fiecare creştin experimentează Moartea şi Invierea Lui Hristos, murind şi înviind împreună cu El, pentru acest mileniu tot Calea Crucii este Calea care ne va păzi de la apostazia generală care învăluieşte treptat lumea civilizată. Iar pericolul cel mai grav constă în acceptarea morţii ca şi realitate sufletească, interioară, în numele dreptului la o aşa-zisă viaţă biologică, somatică, senzualistă, lipsită de orice profunzime, şi în ultimă instanţă, în lipsa oricărui criteriu de a mai defini Binele, Adevărul, Frumosul, acceptând... orice.
Fără prigoane sau persecuţii evidente care să pună între viaţă şi moarte asumarea creştinismului ca şi principiu călăuzitor al vieţii, Biserica se confruntă cu puterea antichristului deghizată în relativism, sincretism, hedonism, consumism. aservind sufletul omenesc noului val de păgânism bogat susţinut de puterea tehnologiei actuale.
Fiecare creştin trebuie să experimenteze puterea Invierii Lui Hristos asumând Teologia Crucii în propria viaţă şi să privegheze ca nu cumva apostazia să îl cuprindă, fără să-şi dea seama, aşa cum în Apocalipsă se vorbeşte de însemnarea cu cifra Fiarei, ce trebuie înţeleasă nu atât în sens literal, cât duhovnicesc, ca o abdicare nesilită de la Biserica lui Hristos şi căutarea Impărăţiei lăuntrice pentru un univers concentraţionar de esenţă neopăgână, panteist, gnostic şi asfixiant de orizontal. Şi se mai spune, că sfinţii ultimelor veacuri, vor fi şi peste măsură de inteligenţi, ca o compensaţie pentru complexele capcane la care vor fi supuşi, atunci...
Cu dragoste întru Hristos,
Pr.Nicu Liuţă,
(va urma)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
Ică, I. Ioan - Provocarea globalizării: mutaţia umanului, conferinţă susţinută cu ocazia Simpozionului Internaţional
Biserică şi multiculturalitate în Europa sfârşitului de mileniu, Cluj-Napoca, 3-5 octombrie 2000
Toefler, Alvin - Al treilea val, Ed. Politică, Bucureşti , 1983
Wurtz, Bruno - New Age, Paradigma holistică sau revrăjirea vărsătorului, Ed. de Vest, Timişoara, 1994
Comentarii