S-a stins din viaţă, la vârsta de 71 de ani, Irina Petrescu, actriţă al cărei nume a devenit sinonim cu graţia, eleganţa şi rafinamentul fiind mereu, atât în film cât şi în teatru, o apariţie aristocratică.

Era studentă la arhitectură când a fost descoperită de Liviu Ciulei, regizorul care i-a schimbat destinul. El a distribuit-o în filmul „Valurile Dunării“. Aceasta se întâmpla în 1960 şi de atunci Irina Petrescu nu a mai părăsit această meserie. Mai târziu avea însă să declare că, dacă ar fi să o ia de la început, şi-ar dori să devină doctor, profesie prin care poţi cu adevărat să îţi ajuţi semenii, dar că nu regretă faptul că a devenit actriţă pentru că şi teatrul şi filmul pot fi considerate nişte „medicamente“.

A jucat o gamă largă de roluri, de la ingenue la femei puternice sau seducătoare, ea fiind chiar prima actriţâ care a acceptat să joace nud în filmul „Răutăciosul adolescent“ (regia Gheorghe Vitanidis), în care trăia alături de Iurie Darie (acest autentic Marcello Mastroianni al filmului românesc) o iubire pasională. A avut parte de astfel de relaţii şi în viaţa reală, printre cei care au iubit-o cu patimă numărându-se şi superbii actori Adrian Pintea şi Ştefan Iordache, cu care jucase în „Străinul“. Iordache a cerut-o chiar în căsătorie, dar a fost refuzat de tatăl Irinei Petrescu pe motiv că era „un golan de Rahova“.

Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, regizorii Irinei Petrescu

Dacă debutul ei a fost într-un film de Liviu Ciulei, ea a marcat debutul celuilalt mare regizor român, Lucian Pintilie, jucând în prima peliculă a acestuia, „Duminică la ora 6“, unde apărea în compania unui alt sex-simbol masculin al epocii, Dan Nuţu. A apărut în zeci de filme şi a jucat până în ultimele luni din viaţă pe scena celui mai titrat teatru din ţară, Bulandra, locul unde trupul ei neînsufleţit va fi depus joi. Fie pe scena sălii Izvor, fie la Grădina Icoanei, ea a făcut roluri memorabile în regia lui Liviu Ciulei („Leonce şi Lena“, „A douăsprezecea noapte“, „Elisabeta I“ şi altele), a Cătălinei Buzoianu („Dimineaţă pierdută“ în care deşi era o femeie matură juca impecabil un rol de puştoaică, şi „Uriaşii munţilor“), a lui Mihai Măniuţiu („Cu uşile închise“, „O, ce zile frumoase“, „Caligula“), a lui Alexandru Tocilescu („Oblomov“, „Sfârşit de partidă“), a lui Yuri Kordonsky („Unchiul Vania“, „Căsătoria“) şi a multor altor directori de scenă.

Actriţă de un uriaş talent şi un om de o fineţe şi o discreţie rară, în urma ei rămân filmele din care va zâmbi mereu enigmatic cea considerată pe bună dreptate cea mai frumoasă femeie din cinematografia română.

La moartea lui Adrian Pintea, de care fusese profund legată, ea a ţinut să spună, parafrazându-l pe Samuel Beckett: „Sunt zile în care te plictiseşti până se dă stingerea şi altele în care se dă stingerea când mai ai atâtea lucruri de făcut. Pentru Adrian Pintea s-a dat stingerea prea devreme.“ Acelaşi lucru îl pot spune astăzi toţi spectatorii care au admirat-o pe marea actriţă: Irina Petrescu mai avea atâtea lucruri de spus şi atâtea roluri de jucat. Din păcate însă, pentru ea s-a sunat stingerea.

http://www.romanialibera.ro/cultura/oameni/foto-inedite-irina-petrescu-l...