Lansare de carte: "Păcală" de Nicu Sabău

Lansare de carte: "Păcală" de Nicu Sabău

Ca să nu fiu acuzat de unii dintre cititorii revistei că am o atitudine subiectivă, neprofesională, faţă de subiectul abordat în acest articol - mai ales că titlul introdus poate şoca - voi proceda cât se poate de simplu, înfăţişând pas cu pas modul în care s-a desfăşurat lansarea în România a volumului "IN CARE, PĂCALĂ..." de Nicu Sabău, prea bine cunoscutul dumneavoastră Nick Sava din Vancouver.

îN VANCOUVER TRĂIEŞTE UN MARE POVESTITOR ROMÂN

Ca să nu fiu acuzat de unii dintre cititorii revistei că am o atitudine subiectivă, neprofesională, faţă de subiectul abordat în acest articol - mai ales că titlul introdus poate şoca - voi proceda cât se poate de simplu, înfăţişând pas cu pas modul în care s-a desfăşurat lansarea în România a volumului "IN CARE, PĂCALĂ..." de Nicu Sabău, prea bine cunoscutul dumneavoastră Nick Sava din Vancouver.

Voi reproduce, in extenso, cuvintele celor ce s-au exprimat în cadrul aceastui eveniment. După toate acestea, veti trage singuri concluziile ce se impun, care pot autoriza sau infirma titlul pe care m-am hotărât să-l introduc. în mod firesc, lansarea românească a cărţii "în care, Păcală..." s-a desfasurat la Braşov, nu numai pentru că acesta este oraşul din care a plecat Nick Sava, ci şi pentru că acolo îşi are sediul editura "Dealul Melcilor", condusă de prozatorul Ion Popescu Topolog, autorul câtorva romane şi a unui volum de versuri, decenii întregi profesor de literatură română la prestigiosul Colegiu Naţional braşovean "Andrei Şaguna" şi multa vreme preşedinte al Uniunii Scriitorilor, filiala locală, prezent în ziarele şi revistele cu profil cultural printr-o sumedenie de articole despre autori şi cărţi.

în ultima zi de Gerar, lansarea a fost găzduită de podul Casei Băiulescu, o clădire în care îşi au sediul Centrele culturale englez, francez şi japonez, şi secţia muzicală a Bibliotecii judeţene "Ghe. Bariţiu". O sală ideală pentru o lansare de carte, cu tavanul său de bârne şi structura mansardată, răspândind o atmosferă de taifas şi apropiere spirituală.

Au luat loc în sală ziarişti, reprezentând cele cinci cotidiene locale, şi câteva posturi de radio, inclusiv postul naţional Radio Romania Cultural. Au fost de faţă reprezentanţi ai potenţialilor beneficiari ai acestei carti, elevi de la câteva şcoli braşovene.

Asumându-mi rolul de prezentator al persoanelor ce urmau să vorbească şi de ordonare a elementelor componente, specifice unei asemenea manifestări, am considerat necesar să introduc la început câteva precizări legate de autorul cărţii : "în Vancouver, ca şi în alte multe locuri din lume, s-au adunat destui romani. Este o practică curentă aceea ca unii să-şi dorească să nu se mai ştie de unde au plecat, convinşi fiind că astfel integrarea lor în noua comunitate se va face mai uşor, că vor fi adoptaţi pe de-antregul. în mod clar, Nick Sava nu face parte dintre aceştia. El nu a uitat, nu a vrut să uite de unde a plecat. Cartea lui este dovada convingătoare, dar mai sunt şi alte argumente. Cu o mână de români inimoşi, activează în cadrul unui centru românesc cu sediu, cu acţiuni concrete. Este unul dintre iniţiatorii unei reviste de cultură şi informaţie românească. Se numeşte "Atheneum" şi are apariţie lunară. Fiecare redactor sau colaborator îşi rupe din timpul său şi are această bucurie, mult mai importantă decât altele, de a rămâne în spaţiul unei reviste de cultură, ştiind din start că se adresează unor cititori care simt nevoia acestei legături cu spaţiul adevaratei lor identităţi. Revista "Atheneum" este o revistă frumoasă şi sunt mândru că în ea apar şi articolele mele, sunt mândru că realizatorii ei sunt aşa cum sunt, că au o pilduitoare stare de libertate interioară. Revista din Vancouver are un aer, mult mai pronuntat decât la noi, de statornicie întru izvoarele naţionale, şi încearcă păstrarea a ceea ce înseamna un dat iniţial şi specific românesc. Nick Sava este redactorul şef al acestei reviste. Asa l-am cunoscut, aşa am schimbat diverse gânduri şi aşa mi-am dat seama cât timp se consumă, pentru cei care nu uită de ţara lor, acolo departe, peste ocean.
[pagebreak]
Cartea lui Nick Sava îmi aduce aminte atât de bine de momentele mele de lectură şi de formare din copilărie, încât spaţiul şi timpul s-au comprimat. Am de nenumărate ori senzaţia, atunci când deschid această carte, că mă întorc în timp. Probabil că acesta este câştigul esenţial al unei cărţi de acest fel. Noi, cei care mai facem câte un asemenea efort, ne gândim, în primul rând, că, în acest fel, evadăm din înstrăinata lume reală şi ne întoarcem spre cea mai frumoasă vârstă a omenirii, care este copilăria. într-un asemenea moment de intoarcere, toate supărările noastre dispar şi bucuria este deplină. A şti să povesteşti inseamnă a şti să trăieşti. Nick Sava trăieste din plin, conectat la esenţa sufletului românesc."

Intrarea efectiva în exegeza cărţii a fost facută, în cadrul lansării, de studenta în filologie Gabriela Banu. A fost aleasă nu întâmplător. S-a încercat astfel sondarea interesului acelei categorii de vârstă care se află cel mai aproape de aceea a potenţialilor cititori. Iată ce a spus ea: "Am să încerc să-l aduc pe Păcală din timpurile lui şi din spaţiul acela îndepărtat şi să spun câteva cuvinte despre rostul lui Păcală în mileniul III. Să repovesteşti isprăvi de-ale lui Păcală în ziua de azi, mi se pare a fi un gest nostalgic, însă dacă se pune problema publicării, este deja un act de curaj, căci nu intră în discuţie nici drogurile, nici sexul, nici o reglare de conturi, nici măcar un amor tern sau neîmpărtăşit.

De ce ar putea prezenta Păcală un interes pentru fiecare dintre noi, ne raspunde însuşi autorul cartii, Nicu Sabău: "Se pare că ajuns la ceva maturitate, îşi găsi Păcală şi o nevestică. Nici prea tânără, nici prea bătrână, nici frumoasă, dar nici urâtă, nici bogată, dar nici săracă, aşa cum îi plăcea lui: harnică şi veselă, râzând şi cântând cât era ziulica de lungă, drăgastoasă când se lăsa seara, astfel că-i umplu ograda de păcălici. Se zice că de acolo s-a umplut ţara cu urmaşi de-ai lui Păcală. Rar să fie acum român fără sânge de-al lui în vine. Sau de-al lui Tândală, sau de-al oamenilor ajutati de eroul nostru - sau doar pedepsiţi de el."

Isprăvile lui Păcală reînvie, în preţul unei lecturi, codul etic al poporului român. Păcală nu are legea în mână, dar are inteligenţă, umor şi cunoaşte o serie de şiretlicuri folositoare în a-şi aduce de partea sa adevărul şi dreptatea. Căci, vorba aceea: unde nu există lege, ar trebui să existe măcar legea bunului simţ. într-o lume guvernată de principiul binelui şi-al răului, autenticitatea crezului lui Păcală încheie pactul cu eternitatea, iar eroul nostru devine protagonist al tuturor timpurilor. El şi lumea sa sunt prezenţi în viaţa noastră de zi cu zi. Păcală colindă şi acum ţara în lung şi în lat, îndreptând ticăloşiile făcute de unii şi alţii, sau pedepsindu-le după merit. Azi, ce-i drept, nu mai găseşte tâlhari în codru, dar îi află la orice colţ de stradă, îi descoperă, ca şi odinioară, uluiţi de concurenţa acerbă: "ce oameni, ce vremuri!? E plină ţara de tâlhari ! Care de care niste pungaşi cu toţii!" La judecătorie şi azi, la fel ca şi altădată, rămân oamenii pe cap tot cu judecătorul necinstit şi lipsit de har, dar îşi pun nădejdea că bunul Dumnezeu le va da şi lor, cândva, judecători adevăraţi, cu simţul dreptăţii. Cândva, odată...[/pagebreak]

Vorba lui Păcală este înţepătură, este păcăleală, farsă şi tachinărie binevoitoare, este umor popular, iar cel aflat în obiectiv se caută a fi îndreptat. Chiar dacă astăzi sunt prezente într-o stare mai anemiată, hazul, veselia, fac parte din firea românului. Umorul prezintă un caracter popular, căci este plăsmuit de oamenii din popor, creat pentru necesităţile lor. Istoria dovedeşte că râsul este apanajul omului de rând. Scriitorul ceh Karel Capek remarcă un mare adevăr: "un domn se lasă uneori distrat. Poporul se distrează singur, căci omul, când se simte o persoană importantă şi de valoare, parcă se teme de glumă, parcă îi e frică să nu se compromită din punct de vedere ierarhic." Aşadar, este limpede că umorul sare cu greu peste treptele sociale, pentru că lumea sa este aceea a egalităţii. în această constă, de fapt, umanismul şi democraţia sa. Gluma este o mângâiere pentru omul lipsit şi de unele şi de altele. De aceea acesta este mai înclinat spre şagă decât bogatul. Şi aceasta nu pentru că neajunsurile, foamea, şomajul sau asuprirea i-ar stârni râsul şi i-ar aduce veselia pe chip, ci pentru că reprezinta un fel de atac şi de apărare în faţa destinului. îl găsim pe Păcală pe stradă. Este în jurul nostru. El este omul obişnuit care păstrează încă ceva din spiritul familiei de ţărani care sunt "nici bogaţi, nici săraci de tot, nici frumoşi, dar nici urâţi de tot, nici isteţi, dar nici proşti de tot, adică aşa ca tot românul, ca mine şi ca tine, bunăoară, român într-un cuvânt." Este însă un român care a învăţat, printre altele, a se juca de-a râsu-plânsu, care a descoperit arta de a face haz de necaz pentru a-şi mai despovăra sufletul. Proverbele lui sunt un decalog, mângâieri în vremurile grele. Nasc parcă un spirit de egalitate şi de solidaritate, iar omul aflat în bucluc simte ecoul reciprocităţii, descoperă că nu e nici primul, nici ultimul căzut la necaz, iar ideea că s-a mai întâmplat şi altora îi mai alină durerea. Durerea, dezamăgirea şi nedreptatea care îi ating şi pe altii este mai usor de îndreptat. în plus, proverbele nu exprimă întotdeauna un punct de vedere, ci o suma de experienţe. E adevărat ca unui proverb i se poate opune altul. Pe bani se cumpăra şi cerul, dar, în acelaşi timp, banii nu sunt totul. Gura leneşă este o nenorocire, alteori gura vioaie este o nenorocire. Alege însă în funcţie de om, de împrejurare, de moment. Cert este că ideile, gândurile şi cugetarile sufleteşti sunt rezultatul unui contact cu lumea exterioară. Odinioară "românii -marturiseşte autorul - îşi spuneau năzdrăvăniile lui Păcală pentru a prinde puţină inimă în cazna lor cu viaţa, cu proştii şi cu ticăloşii." Noi poate ar trebui să prindem un pic curaj şi să ne întrebăm: noi, în aceste vremuri, ce rol jucăm: de Păcală sau de ticăloşi?"

A urmat la cuvânt editorul volumului, scriitorul Ion Popescu Topolog: "Cred că va fi de neuitat această lansare a unei carţi fundamentale a poporului român. Este fundamentală, pentru că toate popoarele au eroii lor grăitori, antemergători. Poporul şi-a creat, de-alungul timpului, asemenea personaje care să vorbească în numele lor. Românii au cel puţin trei eroi populari de mare cuprindere. Primul este, categoric, Păcală. Al doilea este Pepelea. Al treilea este complementarul lui Păcală, Tândală. Păcală este un erou popular încântător. Eu, editând cartea, am fost pus în situaţia de a o citi de şapte ori. Acesta este criteriul meu: dacă pot citi o carte de trei ori, de patru ori, înseamnă că acea carte este perfectă, sau este ceea ce Mihail Dragomirescu zicea că înseamnă o capodoperă. De fiecare dată am râs cu hohote la fiecare bucată citită, pentru că domnul Nick Sava e un mare povestitor. Este un povestitor de un aşa talent, că pot să-l duc liniştit lângă Ion Creangă. E darul dumnealui. De ce nu s-a manifestat darul acesta mai devreme? Pentru că pentru un scriitor contează foarte mult conjunctura socială, starea psihologică, contează foarte mult spaţiul în care se învârte. Eu am fost în Vancouver. Este superb, dar este un alt spaţiu, aşa că domnul Sava, cu nostalgia spaţiului de acasă, s-a apucat să povestească. Ziceam că-l duc în preajma lui Creangă şi am dreptate, fiindcă următoarea carte se leagă exact de cei patru eroi populari din Harap Alb. Domnul Nick Sava povesteşte în continuare ce se întâmplă cu Setilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă şi Ochilă, după ce ei ies din povestea lui Harap Alb. Aştept cu nerabdare noua carte. întorcându-ne la volumul care pleacă spre cititori, trebuie precizat că pentru prima dată toate întâmplările lui Păcală sunt adunate într-un volum. Lectura este tot atât de plăcută, de instructivă şi de educativă, atât pentru oamenii mari cât şi pentru cei mici. Ca atare, cartea este cu adevărat o întoarcere a unei valori, la valorile perene, la valorile nemuritoare ale unui popor. Cinste poporului român că şi-a creat eroii săi prin care continuă sufletul său, spiritul său, în timp."

In finalul întalnirii, tânărul actor Tudor Vlad Jipa de la Teatrul "Sică Alexandrescu" a citit, cu aplecare şi măsurată şăgălnicie, unul dintre capitolele cărţii.

Pentru ca întreaga manifestare să fie rotundă, am încheiat exprimându-mi regretul că lansarea nu se poate încheia cu autografele acordate de autor, dar am afirmat că, după mine, Nick Sava nu a lipsit dintre noi. El ne-a trimis cel mai frumos dintre daruri, cartea sa, ca să ne simţim împreună, sub spiritul tutelar al tradiţiilor noastre. Cartea lui ne va sta mereu alături, întotdeauna apropiată inimilor noastre şi rămăşiţei de gând curat pe care o mai păstrăm.

Aceasta a fost lansarea românească a cărţii lui Nick Sava. Poate că ar mai trebui să ne răspundem la o singură întrebare: de ce a ales Nick Sava, cel trăitor dincolo de ocean, să-şi tipărească prima lui carte în România ? Iată o întrebare la care răspunsul vine firesc. La fel de firesc aproape ca şi scriitura plină de tâlc şi curată simţire românească. Pentru că tot ceea ce e frumos în noi, ceea ce ne aparţine cu adevărat, trebuie să se consume printre ai tăi, la tine acasă.

Adrian Munteanu