Poetul Ioan Suciu şi grădina lui cu prieteni

Poetul Ioan Suciu şi grădina lui cu prieteni

Ioan Suciu s-a născut la Braşov, în 4 noiembrie 1945. * A debutat în presa literară în 1977, în revista "Familia", cu un grupaj de şapte poeme girate de Ştefan Augustin Doinaş * Debutează editorial în 1978 cu volumul "Poeme despre", la Ed.Litera".
— Membru în conducerea şi apoi, între anii 1988-1989, conducător al Cenaclului "Mihai Eminescu"
de la Clubul Întrerprinderii de Autocamioane din Braşov.
— Este laureatal unor festivaluri de poezie ( "M.R.Paraschivescu", Vălenii de Munte-1977; Premiul Astra",1985,
"Tribuna",1986 )
— Membru fondator al salonului literar "Darie Magheru" publicate: "POEME DESPRE ", Ed. Litera, 1978; "MIRESME DE LUMINĂ ", Ed. Dacia, volum colectiv "Alpha",1985 ; "LUMINA-ÎNTREBARE ", Ed. Universal Carfil,
Ploieşti, 1996 ; "IMPARIS ", ed. Universal Carfil, Ploieşti, 1996 ; " LACRIMA DEPARTELUI "Ed. Universal Carfil, Ploieşti, 1997; " SPUSUL NESPUS", Ed. Biblioteca Sinteze,Ploieşti, 1998 ; "VĂMILE TĂCERII-CUVINTELE "Ed. Astra Nova, Braşov,2000
— " GRĂDINA CU ALTFEL", Ed. Dealul Melcilor, Braşov, 2001.

Interviul ce urmează a fost realizat la puţin timp dupa apariţia ultimului volum .

Adrian Munteanu : Poetul Ioan Suciu a editat până acum opt volume, cele mai multe după "89. Această activitate intensă a ultimului deceniu demonstrează o vigoare a creaţiei care trebuie să aibă o explicaţie.
Ioan Suciu : O explicaţie posibilă ar putea fi credinţa mea nestrămutată în puterea cuvântului întru formarea şi modelarea caracterului, dacă nu şi a realităţilor, un segment de timp şi de spaţiu cât mai întins. Este şi o dorinţă permanentă de a cultiva frumosul şi sensibilitatea, ceea ce cred că nu mai e tocmai uşor astăzi, când evenimente şi comportamente diverse, tot mai acute şi stresante, vin precum un tăvălug peste noi toţi.

A.M : O asemenea modalitate de a cultiva frumosul se regăseşte la câţiva kilometri de Braşov. Acolo există, metaforic vorbind poate de când există poezia, o oază de creaţie şi adâncă simţire literară : Salonul literar " Darie Magheru", al cărui membru fondator sunteţi. Vorbiţi-ne despre el.
Ioan Suciu : Din toamna anului 1990 şi din iniţiativa unui grup de prieteni ai lui Darie Magheru, grup din care mă mândresc a face parte, fiinţează acel salon, în cadrul Societăţii de literatură şi artă cu acelaşi nume, la Casa memorială a poetului din Turcheş, Săcele. Se reunesc aici lunar un apreciabil număr de poeţi, prozatori, artişti plastici, muzicieni, ziarişti şi critici.

A.M : Care este cea mai recentă realizare a cenacliştilor de aici ?
Ioan Suciu : Am reuşit să edităm o antologie a Salonului literar, intitulată " ÎN DECORUL UNEI CLIPE ". Ea este dedicată lui Darie Magheru, de la care multe generaţii au şi vor mai avea ce învăţa, şi cuprinde 24 de nume, unele consacrate în viaţa culturală braşoveană, alături de cele ale unor mai tineri condeieri.
A.M : Revenind la creaţia proprie. "GRĂDINA CU ALTFEL ", ultimul volum de poeme, lasă încă din titlu beneficiul oricărui cititor de a pune ceva palpabil în spaţiul deschis al acestui "altfel". Acest "altfel", în viziunea poetului, are concreteţea lui ?
Ioan Suciu : În ce priveşte viziunea mea asupra acestui "altfel", ea se reflectă, cred, aproape în fiecare dintre poeziile cuprinse în această nouă apariţie editorială, prin abordarea unor noi modalităţi de exprimare, a unor idei şi teme poetice asupra cărora sufletul meu şi-a îngăduit să stăruie mai mult şi, de ce nu, poate tocmai prin cultivarera unui spaţiu spiritual imaginar, foarte potrivit, cred, ca sursă de inspiraţie, pentru o astfel de poezie. Este, într-un sens, şi o viziune aparte asupra unui loc de întâlnire a unora dintre prietenii mei la Casa memorială din Săcele. Şi încă ceva : crezând în poezia mea, este firesc să o consider, deci să o şi scriu, mereu altfel.

A.M : Observ, la o primă lectură, efortul autorului dus spre esenţializare. Poemele sunt scurte, condensate. Este un efort care stă cu prioritate în atenţia poetului Ioan Suciu ?
Ioan Suciu : Este, poate, în aceste imagini, deopotrivă expresia curgerii fireşti, implacabile a timpului, cum şi dorinţa de a demonstra o permanentă legătură cu lumea reală, care se grăbeşte, se grabeste tot mai mult. Este ca şi în pictura mea, cu care îmi ilustrez cartea, volumul fiind astfel o ediţie integrală de autor, o modalitate de a dovedi posibilitatea reală de a-mi schimba din mers registrele lirice.

A.M : Luând în discuţie subtitlul, "Cartea cu prieteni 1", fiecare poem fiind dedicat unei persoane reale, să ne aşteptăm la o continuare, poate la un ciclu întreg ? Cu alte cuvinte, Grădina cu prieteni a lui Ioan Suciu are şanse să devină un spaţiu intens populat , poetic şi ideatic ?

Ioan Suciu : Da, ar fi de dorit aceasta. Manuscrisele există şi aşteaptă tipărirea. Dar pentru asta este nevoie de acum de sprijinul real al unor sponsori pe care nu-i am. Toate cărţile mele de până acum au apărut în regie proprie, dar este, să recunoaştem, enorm de greu de acum înainte, căci - nu spun un lucru nou - ci evoc doar o tristă realitate : ceea ce era altă dată o frână în calea publicării unor autori de talent, a fost azi înlocuit prin aşa-numita cenzură economică, fiindca se poate publica astăzi - spun asta din păcate - orice, dacă, desigur ai bani destui. Totul este ca la mâna prietenească întinsă de mine, prin publicarea unei asemenea cărţi, aici, la Braşov, să mi se răspundă cu gesturi pe măsură. Le aştept, în speranţa că sensibilitatea va rămâne, chiar şi în acest nou secol şi mileniu, o componentă reală şi necesară a spiritului uman.

A consemnat Adrian Munteanu


CERUL CUVINTELOR

Prietenii viclene arată cerul
Cuvintelor, - până devin tăceri.
Din muguri bate vremea către frunză,-
Clopot de pace, desfăcut mai ieri...

De-acum, - aştepţi în fiecare poveste
să-ţi spui , cu clorofile, gândul dus.
Netemător în ploile de raze,
Ca sub săgeţi, - învins, - dar nesupus !

PEISAJ ARDELEAN
prietenilor din Salonul literar "Darie Magheru"
şi celor din vestitul "Grup de la Ploieşti"

Pădurea stă să urce-n
tăcerile din Munte.
Veneam, pe străzi înguste,
uitate în poveşti,
să-ncununăm lumina
sonorelor ofrande
în amintirea unui
neliniştit poet...
Grădina povârnită,
Cerdacul,
Visul,
Casa,
Păreau, - într-un albastru
De cer uimit în ierbi,
Chiar dorurile noastre-n
Sfârşitul trist de secol
căruia-i suntem aripi
Voind şi zbor să-i fim.
O pasăre de aur
cântă
- în noi ! -
TĂCEREA .

DIN VALURI
pentru Adrian Munteanu

Tăcerile
din strigătele unse
cu ploi verticale
nici nu
uită
ce mirodenii
pot visa
nici nu
cred
noi ţărmuri
întrupându-se
din valuri.