Întâmplări din ultima vreme - Octombrie 2003
Întâmplări din apropiere
Fiind un subiect delicat, am să încerc sî-mi dau şi eu cu părerea, cât mai simţitor şi nevinovat, ca să nu supăr obrăjorii catifelaţi şi firile mai sensibile: s-a schimbat (din nou) punctajul necesar emigrării pe criterii de... muncă şi şcoală, adică „skilled emigrants". De la 75 de puncte s-au facut 67, acu'din nou tot românu' cu ceva esperenţă, o femeie (sau bărbat, după preferinţă) pe acte şi eventual unu-doi copchii, plus ceva diplomă universitară, poate să se suie în... căruţa emigrării.
Ajungând la acest punct al explicaţiunii, trebuie să subliniez întrebarea de un million de parai/euro „de ce să plec?" sau, în alta ordine de idei, „de ce aş sta ? ". Păi tot omu' şi-o dat cu părearea prin discuţii, pe grupuri on-line şi/sau pe la radio, tv, în reviste sau pe unde putea, acuma aş încerca şi eu să mă fac remarcat cu înca o „perlă" în plus la subiect. Fiecare îşi croieşte viaţa şi drumu' prin ea conform unor principii, limite care vin din tot felul de direcţii cum ar fi: educaţie, şcoală, tradiţie, experienţă, cunoaştere, aventură, eşecuri, situaţie materială, aspiraţii spirituale, etc.
Bazat pe ipoteza - întrebarea de aur - continui şi spun ca de aceea fiecare pleacă sau stă, tocmai din aceste cauze/principii, fie că recunoaşte sau nu; fie pentru carieră, aspiraţii spirituale, sociale, sau pentru situaţie materială, confort şi bunăstare. Acu' potţ să ai şi ceva bani şi să şi scrii o carte, că eşti în România sau Germania, SUA sau Canada; tot la fel poti să lingi în stinga sau în dreapta cu rezultatele de rigoare, regionale atit în est, vest cât şi pe continentul American. Problema de care se lovesc mulţi în primul rând este ca nu prea cunosc/recunosc ei însăşi de ce stau sau pleacă; aşteapta să vină ceva, de la cineva, „să se schimbe - primesc! dar până vin, eu stau şi mă uit pe geam". Ţelul visat este undeva „acolo", de obicei discutat si închipuit, dar de neatins.
Şi concluzia: păi cum iţi aşterni, aşa dormi; ce cauţi aia găsesti, aici, acolo şi aiurea. Depinde de fiecare să-şi facă viaţa asa cum doreşte, unde doreşte şi cât doreşte, totul e să vrei şi să fii sincer cu tine însuţi.
Revenind la oile noaste, adica la mine, Samanta şi membrii comunităţii vancuvărene, cică zic unii că eşti prost patriot (sau şi prost şi ne-patriot) dacă participi la unele acţiuni comunitare organizate de... ştim noi cine, sau dimpotrivă; sau, ce prost (patriot) eşti că nu participi, că nu te interesează. De aia m-am gindit să transmit la cititori gindurile Samantei şi ale lu' moa; păi nouă ni se rupe plovăru'de ce zic unii şi alţii; unde vrem să mergem că vrem, ne ducem; unde nu vrem, nu vrem şi pace. Nici la Slobozia, Cluj sau Bucureşti nu m-am amestecat cu fitecine doar pentru purul motiv că vorbim aceiaşi limbă, sau unu' le zice frumos din gură şi e predicator dibaci, şi că ar fi bine să-mi bag minţile în cap că religia e la modă; pe de altă parte, şuşanele sociale, culturale sunt destule, şi dacă e pă gustu' meu , mă duc; dacă nu, stau acasă şi beau o bere.
O să ziceţi că sint cam necrescut şi bădăran, cu gusturi primare; oi fi, da' măcar recunosc şi mă ghidez după ele, mânca-var mama, că văzuraţi că fiica regelui nostru fu măritată cu o altă răgălie, viţă de prinţ rrom; toată Evropa vorbeşte, de ne-a mers buhu' pân'la baroneasa Nicholson, şi Adrian cophilu' minune a participat şi a dat eternităţii încă două-trei melodii din imensul lui talent. Păi s-a făcut târziu, eu şi soaţa mea credincioasă (în sens biblic mă refer) vă lăsăm să ne înjuraţi în linişte, şi ne întoarcem la bairamul nostru, că regele Cioabă a decretat o săptămână de petrecere şi noi înca în aceiaşi lună suntem (la petreceri ce mai contează o săptămână, o lună; la muncă e mai naşpa, acolo drămuim cu pipeta...)
Întâmplări din depărtare
Tot vroiam să caut subiecte pozitive şi cu umor, ca să pot împărtăşi cu cititorii şi/sau criticii rubricii de faţă câte un gând bun, optimistic, da' când colo ce văd? Păi s-a facut un studiu statistic sociologic de cât de fericită e lumea în fiecare ţărişoară şi s-a căutat acu' în carul cu fân cale de 147 de ţări. Resultatul? Ţara cu oamenii cei mai fericiţi e Nigeria, ţara cu oamenii cei mai nefericiţi e România, urmată îndeaproape de Rusia şi, la câteva locuri distanţă, SUA.
Oooh, slavă la toţi zeii sociologiei şi pshihologiei umane, cum se poate una ca asta? De ce naiba sunt aşa de fericiţi hotentoţii din Nigeria? Păi SIDA la ei e ca la vadu' surpat, parale nu prea au, corupţia e cea mai vestitţ în toatî lumea - pornind cu clasicele transferuri bancare nigeriene, trecând pe la droguri şi spălare de bani, şi terminând cu trafic de arme, finanţări de grupuri paramilitare, etc.; climă cine ştie ce nu au, nivelu' telectual e acolo unde e, poate doar să zici că femeile şi barbaţii se cuplează pe negândite şi pe nepregătite (de unde îi vezi şi campioni la SIDA); păi, cu ce e ei mai ai dracu' ca ai noştri?
Noi SIDA nu avem chiar asa, stăm încă bine; parai avem puţini, da' în orice caz mai mulţi decât bananieru' de rind din Nigeria; dacă e să discutăm de corupţie şi şpagă, păi nu ştiu chiar precis cum o fac hotentoţii, da' la noi e Şpagă, domnule, e Corupţie, nu joacă, ne mândrim cu ea, suntem primii pe ramură! Clima la noi pe toate gusturile, şi râul, ramul ne e prieten numa' noua; şi litoral cu staţiuni şi distracţie, şi munte cu schi şi patinoar (pentru automobilişti, să se distreze); despre nivelu' nostru de cerebel, numai trebe să zic că noi suntem cei mai destepţi, noi le ştim pe toate, şi să nu vină alţii să ne spună nouă cum funcţionează treburilii, ca e proşti şi neinformaţi; de cuplerai şi dragoste, suntem renumiţi: una, suntem latini, şi două, suntem balcanici şi panglicari.
Deci, pe baza de demonstraţii logice, noi ar trebui să fim mai veseli decât Nigerienii, recte, cei mai veseli oameni; nu ştiu cum însă am ajuns iar la coadă; ai dracu'comunitatea asta internaţională, nu ne suferă în frunte, joacă cu arbitrii, cu oficialii şi, cumva, cumva iar ne fură! S-a demonstrat: SUNTEM UN POPOR DE NEPĂSTUIŢI AI SOARTEI ŞI AI ISTORIEI! Sunt ceilalţi invidioşi pe noi, se gândesc să moară şi capra vecinului... Stai aşa... măi să fie? Păi acu' înţeleg io de ce ieşiram pe ultimu' loc: ne freacă prea mult arderea gazului şi fudulia şi autocompatimirea altuia, dorul de grija altuia, în loc să fim mai fericiţi şi să lucrăm în direcţia obţinerii şi menţinerii ei.
De aia şi ruşii şi americanii, tot de grija celuilalt - să fie ei primii - îi doare capul, să se întreacă în arme, şi cine are viteazul cel mai viteaz, că e Igor sau Mike; că cine are pipiţa cea mai tare cu titlul de Miss Univers, că e Zvetlana sau Susan; cu tancul cel mai destrăbălat, Morozov sau Sherman.
Poate mă însel io, da' eu vorbesc şi tot aia fac, mă doare capu' de grija dumneavoastră; deci, zis şi făcut, îmi văd de ale mele, caut un Nigerian să mă constipe cu veselia lui, şi după aia mă apuc de clădit fericirea, că aşa nu mai merge!
Vă salută încrunta
şi la pungă dezumflat
Gaspar, deochiat
Comentarii