Secretarul Comisiei parlamentare de control a activităţii Serviciului Român de Informaţii, Ion Stan, preşedinte al filialei Dâmboviţa a Partidului Social Democrat, a acordat un interviu, Agenţiei ROMPRES, în care abordează o serie de teme de actualitate între care deconspirarea fostei securităţi, ofiţerii acoperiţi, viziunea PSD cu privire la pachetul de legi privind siguranţa naţională, situaţia din PSD.

ROMPRES: Care este opinia dumneavoastră în legătură cu atât de mult discutata temă a desecretizării dosarelor fostei securităţi?
Ion Stan: În legătură cu desecretizarea dosarelor politicienilor şi a demnitarilor prevăzută de CSAT în hotărârea 117 din 1 august 2006, aş dori să fac următoarele precizări: înainte de toate, ar trebui să spun că decizia CSAT este netemeinică şi nelegală, CSAT neavând, potrivit legii de organizare şi funcţionare, competenţe să desecretizeze dosare şi să deconspire numele agenţilor fostei securităţi.
De desecretizare şi deconspirare trebuie să se ocupe o singură instituţie, cea care este abilitată de Legea 187/1999, modificată prin OU 16/2006 referitoare la deconspirarea securităţii ca poliţie politică.
Asistăm la o adevărată isterie naţională care a cuprins mai multe segmente ale societăţii româneşti, asistăm la o politizare excesivă a CNSAS, care a devenit un instrument în mâna CSAT. CNSAS a fost politizat şi transformat într-o unealtă de răfuială politică cu gir din partea CSAT.
Dosariada generează o instabilitate politică esenţială şi aici aş vrea să precizez că atât operaţiunea de desecretizare, cât şi cea de deconspirare, prevăzute într-o lege aprobată de Parlamentul României, sunt subordonate unor răfuieli politice şi creează instabilitate politică.
CNSAS nu respectă procedura de deconspirare a acelora care au săvârşit acte de poliţie politică. Mai mult, CNSAS cu voie sau nevoit, sifonează informaţii din dosare fără să parcurgă procedura impusă de lege. CNSAS-ul ar trebui să investigheze acele dosare, mai apoi ar trebui să citeze persoanele care au fost identificate în dosarele respective şi să le audieze, după care să ia o hotărâre care este supusă unei prevederi legale - contestaţia, să o soluţioneze, după care ultima posibilitate pe care persoanele ce intră sub incidenţa legii deconspirării este aceea de a se adresa Curţii de apel din raza domiciliului.
Se poate constata că ziarele sunt pline de informaţii care vizează persoane din toate categoriile, începând de la politicieni, demnitari ai statului român, preoţi, ziarişti, fără ca CNSAS să se fi pronunţat vreodată în legătură cu aceste persoane.
Aceasta demonstrează că, de fapt, nu asistăm la o asanare morală a societăţii româneşti, nu asistăm la acea operaţiune de reformă a clasei politice, ci la vendete politice în care se plătesc poliţe adversarilor politici, persoanelor incomode, persoanelor care mişcă în front.
În ceea ce priveşte instituţiile deţinătoare de arhive, acestea sunt principalii furnizori de dosare, ele sunt decredibilizate şi compromise pe termen lung. În momentul în care deţinătorii de arhive vor anunţa că au desecretizat şi au transmis toate dosarele, o să constataţi că vor fi foarte multe persoane, foşti membri ai CNSAS sau foşti ofiţeri ai securităţii, care vor veni şi vor prezenta în faţa micilor ecrane sau în paginile ziarelor centrale întrebări de genul: dacă au fost desecretizate toate dosarele corespunzător deciziei CSAT, de ce oare nu a apărut dosarul de informator sau de urmărire al unor persoane care ocupă funcţii de demnităţi publice?
Şi atunci, într-adevăr, vom constata că s-a deschis Cutia Pandorei, că în România instabilitatea politică va atinge cote alarmante şi că procesul este unul dirijat şi controlat şi nu are nimic de-a face cu ceea ce au declarat unii reprezentanţi ai puterii că România are nevoie, în al 12-lea ceas, de această reformă a clasei politice şi de asanarea morală a societăţii româneşti.
Afirm cu toată responsabilitatea că la nivelul structurilor de putere din România lupta cu dosare nu se va încheia nici la 1 ianuarie şi nici anul viitor. Va avea grijă cineva, care doreşte să structureze o forţă politică care să fie capabilă la o confruntare electorală la termen sau înainte de termen, să îi asigure susţinerea şi să devină forţa politică care să conducă destinele României în perioada următoare.
Dar, există şi efectul de bumerang, pentru că aceia care au deschis această Cutie a Pandorei, pe lângă faptul că nu vor fi iertaţi de societatea noastră, care a înţeles această manevră politică, a înţeles că, acum, puterea nu mai este interesată nici de pensiile mici, nici de lipsa locurilor de muncă sau de legile integrării sau de steguleţe, ci doar de un singur lucru: să cuminţească clasa politică, arătându-i fiecăruia pisica printr-un dosar care a fost desecretizat sau nu.

ROMPRES: Până unde credeţi că se va ajunge cu desecretizarea dosarelor, în condiţiile în care se cer dosarele intelectualilor, sportivilor?
Ion Stan: Am fost destul de surprins, în ultima vreme, că, deşi hotărârea CSAT privind desecretizarea dosarelor de siguranţă naţională pentru şase categorii nu a fost epuizată, acum două săptămâni, s-a discutat în CSAT desecretizarea dosarelor care se referă la ierarhii BOR şi ai celorlalte culte. În următoarea săptămână s-a solicitat SRI şi CNSAS să evalueze în ce măsură ar fi oportună desecretizarea dosarelor sportivilor şi a unor intelectuali de marcă, deşi legea nu prevede în niciun fel aceste categorii.
Este o încălcare flagrantă a legii, a prevederilor articolului 2 din Legea 187. Aceste categorii, la ora actuală, nu conduc nici România şi nici nu influenţează în vreun fel politica românească, astfel încât, prin desecretizarea acestor dosare, să producem acea asanare morală în rândul sportivilor.
Eu cred că, prin aceste petarde fumigene se doreşte protejarea unor categorii care până acum nu au fost desecretizate. În prezent, nu se vorbeşte nimic despre desecretizarea dosarelor care privesc membrii guvernului. Nu se vorbeşte nimic despre dosarele magistraţilor care au desfăşurat acte de poliţie politică şi au instrumentat dosare prin care un cetăţean era luat în miezul nopţii de către miliţie, dus la procurorul care îl aştepta cu rechizitoriul în mână, judecat şi condamnat la ani grei de temniţă. Nu se vorbeşte nimic de transferul dosarelor care au fost întocmite de Direcţia a VI-a a securităţii - dosare care se află în custodia Ministerului Justiţiei - şi de care doamna Monica Macovei nu-şi aminteşte. Pentru a-i reîmprospăta memoria, eu i-am transmis HG 1134 şi protocolul prin care SRI a transferat peste 130.000 de dosare Procuraturii Generale a României şi Ministerului Justiţiei.
Sperăm să se umble acolo unde, într-adevăr, sunt acte de poliţie politică a căror consecinţă au fost acele acte de condamnare cu zeci de ani de puşcărie, fie ale fostei clase politice dintre cele două războaie mondiale, fie ale duşmanilor poporului, aşa cum aprecia securitatea în anii 1950. Aceste arhive nu au fost absolut desecretizate.
Nu se vorbeşte absolut deloc de arhiva care există la Ministerul de Interne. Organul executiv se afla nu numai la securitate, ci şi miliţia a instrumentat acte premergătoare şi de cercetare penală a unor oponenţi ai regimului şi nu înţeleg de ce există această tăcere în privinţa arhivelor de la Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Nu înţeleg de ce există o tăcere deplină în legătură cu arhivele care au fost întocmite de Direcţia de Informaţii Externe de unde, până în prezent, au venit foarte puţine dosare. Să nu uităm că vechea securitate comanda o serie de acţiuni de reprimare a celor care aveau curajul să se prezinte la Europa Liberă, la Vocea Americii, despre această arhivă nu vorbeşte absolut nimeni.
Mă întreb cine are interesul să-i protejeze pe actualii guvernanţi, pe deţinătorii de arhive de unde se poate scoate, într-adevăr, la iveală acte de poliţie politică cu efecte în planul oprimării şi detenţiei, uneori pe viaţă sau pe ani grei.
De asemenea, nu înţeleg de ce sunt protejate anumite categorii prevăzute în articolul 2 al Legii 187. Legea stabilea o ordine de precădere: preşedinte, Parlament, membri ai Parlamentului, Guvern şi apoi celelalte instituţii ale statului. Această ordine de precădere, stabilită de legiuitor, a fost încălcată prin acea hotărâre 117 a CSAT care a stabilit un regim discriminatoriu.
De fapt CSAT, pe care eu îl consider un organism de sorginte bolşevică, a extras din textul legii categoriile pe care a vrut să le şantajeze şi, practic, acest proces de descretizare şi deconspirare este total compromis. Orice încercare de a cosmetiza acum, într-un fel sau altul, această operaţiune este sortită eşecului.

ROMPRES: Ce credeţi despre ofiţerii acoperiţi în presă?
Ion Stan: Instituţia ofiţerului acoperit este o instituţie reglementată de Legea 14/1992, precum şi de Legea 51/1991 - legea siguranţei naţionale. De asemenea, prin statutul cadrelor militare, este interzis ca structurile informativ-operative să instituie aceste forme de lucru, această instituţie a ofiţerului acoperit, pe zona politicului, a magistraţilor, în schimb, nu prevede niciun fel de reglementări pe zona presei, pe zona sindicatelor sau pe alte segmente ale societăţii româneşti.
Ofiţerii acoperiţi reprezintă o sursă de informaţii doar în condiţiile în care serviciile, prin mijloacele şi metodele specifice, nu reuşesc să obţină informaţiile de care au nevoie pentru monitorizarea unor ameninţări care vizează securitatea naţională a României. Trebuie să mai spun că serviciile, atât din ţările Uniunii Europene, cât şi cele din ţările membre NATO, folosesc diverse metode de acoperire a unor ofiţeri de informaţii, fie că este folosită acoperirea diplomatică, fie că este folosită acoperirea unor emisari cultici, agenţi economici, reprezentanţi ai ONG sau fundaţiilor.
Într-adevăr, şi serviciile româneşti, ţinând seama de prevedea legală, potrivit căreia activităţile informativ-operative se desfăşoară la vedere sau acoperit, au agenţi acoperiţi în toate segmentele societăţii româneşti acolo unde într-adevăr sunt de monitorizat ameninţări care vizează siguranţa naţională a României.
Sigur, preşedintele României a încercat să motiveze într-un fel prezenţa acestor ofiţeri acoperiţi în mass-media ca fiind determinată de nevoia de a proteja acele ziare centrale, televiziuni şi radiouri de posibilitatea infiltrării de alte servicii străine a acestor instituţii. Aceasta este o afirmaţie căreia eu nu îi dau în niciun fel crezare şi nici nu o susţin, pentru că, la urma urmei, în redacţiile ziarelor, se manipulează informaţia publică. În măsura în care un ziarist îşi permite să folosească informaţia secretă, el intră sub incidenţa legii protecţiei informaţiilor clasificate. Atunci, el, dacă este documentat de organele statului, intră sub incidenţa legii penale. Deci nu cred că vreun ziarist şi-ar permite să culeagă informaţii din domeniul securităţii naţionale pe care să le pună apoi la dispoziţia ofiţerilor care au penetrat redacţiile respective.
Putem motiva prezenţa ofiţerilor sub acoperire în redacţiile ziarelor în măsura în care serviciile consideră că un anume ziarist poate penetra, folosindu-se de calitatea de ziarist, într-o zonă de interes pentru siguranţa naţională şi poate sprijini un anume serviciu de informaţii la obţinerea unor informaţii de pe o anumită zonă. Este adevărat, foarte multe redacţii au departamente de investigaţii foarte puternice, ajung la informaţii care într-adevăr vizează infracţiuni de drept comun, uneori şi infracţiuni din domeniul siguranţei naţionale, dar, pentru a obţine aceste informaţii, nu cred că este neaparat nevoie de un ofiţer sub acoperire.
Motivaţia legală şi oportunitatea prezenţei unui ofiţer sub acoperire este doar în momentele în care un serviciu de informaţii consideră că nu poate ajunge la o informaţie care priveşte siguranţa naţională decât printr-un ziarist. Este o practică pe care o întâlnim şi în alte ţări. Dar, ca să existe pentru a monitoriza sau manipula politica editorială a unui ziar, aceasta contravine legilor româneşti.
Noi trebuie să respectăm toate principiile funcţionării statului de drept şi instituţiile statului de drept cu importanţă deosebită în susţinerea democraţiei. Or, dacă încercăm să manipulăm şi în această etapă, aşa cum făceau pe vremuri, Partidul Comunist sau securitatea, înseamnă că nu am făcut paşi prea mulţi pe linia democraţiei.

ROMPRES: Consideraţi că există şi politicieni care ar putea avea statut de ofiţeri acoperiţi?
Ion Stan: Depinde de problemele ridicate de securitatea naţională a României. Nu este un secret pentru nimeni, au fost destui politicieni dovediţi şi înainte de 1989 şi după 1989 şi în România şi în alte ţări.
Am înţeles acum că în proiectul privind statutul ofiţerilor de informaţii, elaborat la Cotroceni, şi apoi supus unei operaţiuni chirurgicale de către liberali, este interzis serviciilor să poată avea ofiţeri sub acoperire pe zona politicului, a presei, a cultelor şi pe zona sindicatelor.
Sigur, rămâne de văzut în ce măsură această interdicţie nu va duce la anumite derapaje.

ROMPRES: Lucraţi din partea PSD la un proiect de lege care se va asocia dezbaterii în Parlament a pachetului legilor siguranţei naţionale. Care sunt obiectivele urmărite de PSD prin acest proiect?
Ion Stan: PSD a constatat, analizând pachetul de legi care reglementează domeniul sensibil al siguranţei naţionale, că lipseşte o reglementare absolut necesară: cea referitoare la supravegherea şi controlul parlamentar al instituţiilor care fac parte din sistemul de securitate naţională, respectiv a instituţiilor care fac parte din Comunitatea Naţională de Informaţii. În acest sens, a fost elaborat proiectul de lege privind supravegherea şi controlul parlamentar al CNI.
Alegerea soluţiilor preconizate prin iniţiativa legislativă a fost precedată de o amplă documentare asupra principalelor sisteme de control parlamentar: SUA, Anglia, Canada, Australia, Italia, Germania ş.a.m.d., rezultând necesitatea ca şi controlul parlamentar asupra serviciilor de informaţii ale României să fie reglementat prin lege.
Proiectul de lege este într-o fază de lucru, el cuprinde un preambul în care, pornind de la existenţa CNI care desfăşoară activităţi secrete de informaţii pentru apărarea democraţiei şi a statului de drept, se impune un control parlamentar concret şi permanent. Comisia de control parlamentar are obligaţia de a solicita, de la ORNISS, certificatele de securitate atât pentru accesul la informaţiile secrete de stat, cât şi pentru accesul la informaţiile NATO.
Se prevede constituirea unui comitet de supraveghere, pentru fiecare serviciu în parte, astfel încât să existe o supraveghere şi un control asupra tuturor serviciilor, spre deosebire de controlul actual doar al SRI şi SIE. Acest control va fi unul post-factum, pentru că nu avem dreptul că controlăm acţiunile în curs ale serviciilor, precum şi cu limite foarte mari, pentru că nu avem voie să controlăm mijloacele şi metodele prin care serviciile culeg informaţiile.
Controlul nostru, exercitat de cele două comisii SRI şi SIE, este un control de legalitate, fără ca membrii comisiilor să aibă acces la controlul efectiv al operaţiunilor informativ-operative desfăşurate de servicii. Prin acest act normativ, acum vor fi supuse controlului parlamentar toate structurile informativ-operative. Indiferent că vorbim de structurile de la nivel naţional - SRI, SIE, STS, SPP - sau că vorbim de structurile departamentale - Departamentul de informaţii militare, UM 0962 sau fostul SIPA. Comisia are obligaţia de informare, asigurând un echilibru între transparenţa solicitată de societatea civilă şi caracterul confidenţial al datelor pe care le gestionează.
Actul normativ cuprinde, totodată, proceduri clare de control, începând de la CNI, care funcţionează în subordinea CSAT. CNI, prin noul proiect de lege, nu va mai fi în subordinea CSAT, ci sub îndrumarea parlamentului.
Este prevăzut, de asemenea, modul în care se asigură protecţia persoanelor audiate, precum şi modalitatea de cooperare a comisiei de supraveghere cu instituţiile din domeniul securităţii naţionale. Acest pachet de legi, la care se adaugă încă un proiect de lege privind funcţionarea şi organizarea CSAT, va fi pus săptămâna viitoare pe site-ul PSD. Timp de o lună vor fi receptate toate propunerile, sugestiile, comentariile. La începutul lunii octombrie, comisia de apărare şi securitate naţională din PSD se va întruni, va dezbate toate comentariile şi propunerile şi sperăm ca, la sfârşitul lunii octombrie, să depunem acest proiect de lege la parlament.
Nu cred că până atunci guvernul va reuşi să-şi armonizeze proiectele de lege pe care le-a prezentat săptămâna trecută. Există acum un set de acte normative elaborate la Cotroceni, cu sprijinul structurilor informativ-operative, care, într-adevăr, exprimă punctele de vedere ale acestor instituţii, există al doilea pachet de legi care reprezintă "revanşa liberală", cu unele îmbunătăţiri, dar şi cu unele minusuri care evidenţiază lipsa de profesionalism a celor care au intervenit cu condeiul politic pe textul unor legi.
Am toată stima pentru Radu Stroe, secretarul general al guvernului, este un bun profesionist, dar, din păcate, cred că domnia sa nu s-a consultat cu juriştii de marcă ai PNL, pentru că s-ar fi evitat o serie întreagă de lucruri care pun sub semnul întrebării întreg pachetul de legi.
Mă refer la legea privind securitatea României - nu o să găsiţi această formulare nicăieri în lume, o să găsiţi lege privind securitatea naţională a SUA.
Mai mult, intrând pe fondul legii respective, s-a precizat faptul că aceasta va fi legea-cadru de reglementare a domeniului securităţii naţionale. Este departe de ceea ce ar fi trebuit să fie o asemena lege, dacă doream o lege-cadru, în primul rând, trebuiau menţionate noile condiţii în care România acţionează în cadrul structurilor de securitate europeană şi ale structurilor NATO.
Avem două strategii pe care trebuie să le implementăm: strategia de securitate NATO şi strategia de securitate europeană. Preşedintele a refuzat până acum să vină în parlament, deşi Legea 473 îl obliga la acest lucru. Din această strategie naţională de securitate ar fi trebuit toate instituţiile să-şi reconsidere legile care le guvernează activitatea.
Prin acest proiect de lege, elaborat printr-o plagiatură, extrăgând din proiectul de lege privind activitatea de informaţii şi contrainformaţii pentru securitate anumite aspecte, nu s-a reuşit să fie precizate foarte clar care sunt riscurile, vulnerabilităţile şi ameninţările la adresa siguranţei naţionale. Se face o confuzie între risc şi ameninţare, această confuzie ar putea determina derapaje deosebite în cadrul serviciilor. Ameninţarea rezultată din actele de corupţie nu se mai află ca fiind o ameninţare pe care SRI-ul să o monitorizeze, aşa cum se întâmplă acum. Mai mult, acele ameninţări de natură transfrontalieră sunt luate de la SRI şi SIE şi sunt date în competenţa unor ministere cum ar fi MAI, Ministerul Justiţiei. Acest proiect de lege privind securitatea naţională este o aberaţie legislativă şi nu serveşte în niciun fel clarificării problematicii pe care o ridică securitatea naţională. Nu avem prezentat sistemul securităţii naţionale.
În aceste condiţii, sunt tentat să cred că cineva vrea să amâne reforma pe care ne-o cere inclusiv comisarul Franco Frattini. Competenţele nu sunt clar stabilite şi există suprapuneri, paralelisme şi călcături pe picioare, risipă de resurse umane şi financiare. Nu se stabilesc obiectivele de securitate şi direcţiile de acţiune, lăsându-se la latitudinea fiecărei structuri informative ca, în acest câmp informativ, să tropăie pe unde crede fiecare de cuviinţă.
În ceea ce priveşte Legea privind activitatea de informaţii şi contrainformaţii, de asemenea titlul legii este aiurea, care nu se găseşte nicăieri, care informaţii? Informaţiile publice le avem reglementate. Dacă se spunea legea privind activitatea de informaţii şi contrainformaţii pentru securitate era clar stabilit obiectul de reglementare a legii respective. Faptul că s-au extras reglementări din această lege, reglementări care au servit la elaborarea proiectului de lege privind securitatea României, demonstrează că, dintr-o dată, ambele proiecte au devenit neviabile, au fost transformate într-un surogat.
Proiectele de lege privind organizarea SRI şi SIE comportă şi ele multe discuţii. Dacă în planul competenţelor SRI-ului au fost anulate prevederi legate de monitorizarea corupţiei, în proiectul de lege privind SIE încă din articolul 1 avem de-a face cu o bazaconie legislativă. Adică, este definit SIE ca autoritatea informativă care se ocupă de informaţiile din domeniul extern - până aici totul este corect - dar cu competenţe teritoriale în afara graniţelor ţării.
Parlamentul României nu poate adopta legi prin care o instituţie din România să aibă competenţe teritoriale în alte state. În măsura în care o asemenea bazaconie ar trece prin parlament, ne-am confrunta cu o reacţie vehementă din partea organismelor UE şi a celorlalte state, inclusiv a ţărilor membre NATO.
Legat de statutul ofiţerului de informaţii, au fost operate, într-adevăr, modificări ale acestuia legate de responsabilitatea ofiţerului de informaţii pentru eventuale derapaje şi încălcări flagrante ale legii, dar avem şi minusuri în sensul în care s-au scos toate prevederile existente în proiectul de la Cotroceni care asigurau, în primul rând, stabilitate corpului ofiţeresc, asigurau independenţă faţă de ingerinţele de ordin politic, a unor grupuri de interese.
Au fost scoase toate acele măsuri în care corpul ofiţeresc avea un cod de evoluţie în cariera profesională. Practic, statutul a transformat ofiţerul de informaţii într-o masă de manevră a directorului care nu este altceva decât omul unui partid care ajunge la putere. Or, ar trebui să ne gândim că ofiţerii de informaţii intră de acum în contact cu ofiţerii din serviciile similare şi că ar trebui să aibă acelaşi statut cu ofiţerii din statele partenere. Din acest punct de vedere, actualul proiect este total deficitar şi este departe de ceea ce înseamnă legislaţia în materia altor servicii de informaţii.

ROMPRES: Domnule deputat, sunteţi preşedintele unei filiale importante a PSD - organizaţia Dâmboviţa. Consideraţi că, dacă într-o perioadă apropiată se organizează alegeri, PSD este pregătit pentru eventualitatea revenirii la guvernare?
Ion Stan: Partidul, cu toate problemele pe care le are, legate de reformă, de dorinţa de deveni mai credibili şi cu toate aspectele legate de partea de imagine, are capacitatea să se mobilizeze şi să intre în alegeri ca o forţă politică puternică. Legat de o posibilă confruntare electorală, aici într-adevăr, rezultatele, indiferent cât aş fi de optimist, nu cred că vor fi cele scontate de noi. De la congresul din aprilie 2005, PSD a încercat să scape de anumite poveri şi mă refer la acuzaţiile de corupţie, de acuzaţiile care vizau anumite grupuri de interese din partid, să scape de o imagine care l-a făcut să scadă foarte foarte mult în opinia cetăţenilor României şi, implicit, a alegătorilor.
Faptul că, în prezent, au loc demisii la nivelul grupurilor parlamentare de la Senat şi de la Camera Deputaţilor demonstrează că în partid lucrurile nu s-au aşezat şi că echipa aleasă la congres trebuie să facă eforturi deosebite. În special, preşedintele Mircea Geoană trebuie să facă eforturi deosebite, pentru a stabiliza partidul, pentru a continua reforma care se impune, astfel încât organizaţiile noastre din teritoriu să devină mai puternice, mai credibile şi, într-adevăr, să reprezinte o alternativă la actuala putere.
Trebuie să recunoaştem că, anul trecut, după ce câţiva lideri ai noştri au fost puşi sub acuzare, şi au fost unii dintre ei chiar trimişi în judecată, anul acesta am primit o nouă lovitură, aceea dată de migraţia politică a unor aleşi locali ca urmare a unor presiuni exercitate de către PNL şi PD, în special. Această migraţiune, indiferent ce-am spune, a slăbit partidul şi, în perioada următoare, cred că atât conducerea partidului, cât şi conducerea filialelor judeţene ar trebui să fie preocupate de consolidarea organizaţiilor noastre.
Nu poţi intra în luptă cu un dispozitiv care este fragmentat, măcinat de anumite lupte interne sau un dispozitiv care este supus unor agresiuni informaţionale, avem nevoie de organizaţii puternice, care, în confruntarea electorală, să obţină tot ce se poate. Sigur, vor fi analizate, în eventualitatea unor alegeri înainte de termen, şi posibile alianţe, se fac discuţii cu sindicatele, cu patronatele, chiar şi cu unele formaţiuni politice, rămâne de văzut în ce măsură aceste alianţe vor fi cele mai productive pentru partidul nostru.

ROMPRES: Puteţi să nominalizaţi vreun partid?
Ion Stan: Exceptând cele două partide - PNL şi PD - care fac parte din arcul guvernamental, discuţii se fac cu toate forţele politice parlamentare şi neparlamentare. Noi am lăsat chiar întredeschisă uşa şi pentru eventuale discuţii cu partidele care se află şi în arcul guvernamental. Depinde şi de modul în care vor evolua clasa politică şi scena politică în perioada următoare. Potrivit statutului PSD, doar Consiliul Naţional poate propune congresului alianţe politice sau electorale, aşa cum s-a întâmplat şi în 2004 când a fost propusă congresului alianţa pe care am făcut-o cu Partidul Conservator.
Din păcate, alianţa cu PC a fost de scurtă durată, pentru că, dacă ar fi fost lângă noi conservatorii, astăzi am fi reuşit să facem o coaliţie la guvernare.

ROMPRES: Presa a relatat că ar exista voci în teritoriu care cer un congres extraordinar al PSD şi că ar fi fost concepută şi o scrisoare în acest sens. Sunt reale asemenea informaţii?
Ion Stan: Sincer să fiu, nu am auzit de un asemenea demers. Dacă în urmă cu câteva luni am fost adeptul şi am susţinut ideea organizării unui congres extraordinar, acum trebuie să recunosc faptul că un congres extraordinar, organizat cu şase-şapte luni înaintea congresului la termen, este total neproductiv pentru noi.
Am intra într-o perioadă în care tensiunile ar fi exacerbate, în care anumite dorinţe ale unora de a ajunge prin posturi de conducere a partidului ar crea tensiuni foarte, foarte mari.
Or, nu de aceste tensiuni are nevoie partidul, acum. Să avem răbdare, mai sunt şase-şapte luni până la congresul la termen, vom analiza atunci ce a făcut partidul, ce ar trebui să mai facă astfel încât el să nu ajungă un partid de buzunar - undeva la 10-15% şi eu cred că ar fi total neavenit un congres extraordinar.
Nu avem nevoie de alte dispute, nu avem nevoie de lupte interne pentru a accede la structura de putere a PSD, avem de nevoie de linişte, de echilibru, de maturitate şi de înţelepciune. Ceea ce ar trebui să ne preocupe este consolidarea organizaţiilor teritoriale, care ar trebui să fie pregătite pentru o eventuală confruntare electorală înainte de termen. Dacă rămânem însă cantonaţi în zona aceasta a conflictelor interne, a bârfelor mărunte şi a orgoliilor şi frustrărilor unor colegi de-ai noştri, partidul nu va reuşi să obţină un scor bun în alegerile anticipate.