Singurul tren

Realitatea este cel mai frumos spaţiu virtual din universul fiinţei trecătoare
sunt călător clandestin în visurile tale cu destinaţia fericire
mă aşez la fereastra singurului tren: gândul-expres
o amintire

Pe peron în fiecare staţie un an flutură din batistă cad zile ore minute
săruturi de-adio şi n-am cuvinte-n secundele ce aleargă pierdute
linia vieţii este o cale ferată ruginită de amare speranţe
şi dorinţe tăcute

trăiesc într-o lume bizară
clădită din nenumărate iluzii
mă-mbăt cu apă chioară
din lacrimi îmi fac perfuzii
gustul sărat
vorbe sărate iubiri nesărate
atingeri confuzii

cu grijă durerea-şi alege victima fără să-i pese
un geniu în delirul unei opere neînţelese
curge cerneala direct din inimă
pe pagini mirese

iubeam şi nu puteam avea
ce se-ntâmpla cu ea nu mă privea
până şi umbra mă lovea

imaginaţia
realitatea
gândurile
visurile
totul
şi

nimic