Statuie cu faţa la Est

dragă mamă,
tu ştii că te privesc
de fiecare dată când soarele răsare
pui streaşină palma la ochi peste hotare
aştepţi un semn şi soarele apune iară şi dispare

la mine-n această cămară
vorbesc pe-o altă limbă cu pereţii
aceştia-mi sunt profeţii
care-mi vestesc că astă-seară
va curge sânge-n călimară
şi eu pe mine mă voi spovedi:

est-ce que c"est la fin du monde aujourd"hui?

dragă mamă,
nu ţi-am spus
de când s-a aprobat decesul ca probă olimpică
m-am angajat la o fabrică de carne de tun
şi tot încerc să îi dau un upercut sorţii
m-am apucat serios de băutură şi tutun
îmbolnăvit de farmecele poeziei, delirului şi stratului de fum
şi arde dorul cu flacără de candelă şi corpul mi-este scrum
nici durerea nu mă mai iubeşte
a obosit de-atâta drum prin spitale
mă urăşte

trăiesc într-o lume în care totul se repetă
Dumnezeu se pare că joacă table cu Lucifer
se face c-a uitat de a mea stare
şi mă întreb
temut că-n infinit mă voi topi:

est-ce que je peux mourir aujourd"hui?

dragă mamă,
de când am aflat că nu sunt singur la părinţi
că mai am un frate pe care nu l-am văzut niciodată
am înţeles că în sfârşit pot fi şi eu alintat
de dragul meu tată
drept băiatul cel mic
aşa am reînceput să desenez avioane cu degetele
pe ferestrele aburite
aici este ger
aş fi preferat să fie un înger
care să mă sărute pe frunte
numai el poate fi mereu şi pretutindeni
în pământ sau în cer
fratele meu cel mai mare

dragă mamă,
la tine se rezumă universul cuvintelor
şi cea mai frumoasă dedicaţie pe care ţi-o pot face
nu este această poezie
pe care nici nu o pot numi poezie
ci doar o stare care se repetă
de fericire sau tristeţe
când mă gândesc
la singurul cuvânt ce-mi vine-n minte

"mamă"

dragă mamă,
tu ştii că te privesc
de fiecare dată când soarele răsare
pui streaşină palma la ochi peste hotare
aştepţi un semn şi soarele apune iară şi dispare