Aleea promisiunilor
Aleea promisiunilor
(parodie electorală)
În oraşu-n are plouă cu promisiuni deşarte,
Un oraş ce de-un deceniu este dat mai la o parte,
Apăru o nouă stradă, nici prea mare, nici prea mică.
Ca un fel de ulicioară, o alee va să zică.
Garnisită cu panouri şi afişe colorate
Cu stridenţă ne îndeamnă să le urmărim pe toate.
Ne privesc de prin chenare mutre noi, încrezătoare
Să-i alegem, şi oraşul o s-arate ca o floare!
Tinerii nu bagă-n seamă, ei parcurg cu nepăsare
Respectabila alee ce te-ndeamnă la visare
Alţii se opresc, discută ore sau minute-n şir
Neştiind ce să voteze: săgeată sau trandafir?
Şi apoi consilierii, cu figuri îngândurate
Frămîntaţi de soarta noastră, au soluţii minunate.
Mai cunoaştem câte unul, parcă-l ştim, e gospodar
Pîn-ajunge-n fruntea urbei. Apoi îl vedem mai rar.
Iar în drumul lor spre piaţă gospodinele grăbite
Se opresc să-şi facă cruce închinându-se smerite
Nu la „sfinţii" din afişe, ci la Dumnezeu Preabunul.
Să le lumineze mintea, să voteze doar pe unul.
În oraşu-n care plouă cu promisiuni deşarte
Un bătrân şi o bătrînă, oameni cu un pic de carte,
Se opresc şi se întreabă, văzând mutrele solemne:
Îi alegem noi la vară, dar la iarnă, ne-or da lemne?
Liviu Nanu
Comentarii