e-o toamnă inodoră cu fructele de ceară
octombrie boleşte cu oase lângă foc
prin care ploi şi lacrimi strecoară la un loc
un vin de-ngropăciune frunzarelor de-afară

durerea, ca o rană, pe umăru-ţi pribeag
îţi ţine loc în beznă de lampă de petrol
c-un fâlfâit lugubru un corb îţi dă ocol
de parcă-amărăciunea ţi-ar da-o în vileag

ciudat... cum simt pe umeri noi muguri, cum dospesc
deşi mi-e dor de-o noapte în care va să ningă
până s-o rupe cerul şi lampa să mi-o stingă
iar eu să plec prin beznă şi să mă-ndrăgostesc

facă-se voia firii! în tâmplă parcă-mi cântă
o pianină veche care ne despreună
se simte-n vântul aspru un iz ca de furtună
bat clopote de moarte şi clopote de nuntă