Loredana CRISTEA

Poezie

Solilocviu

Urca. Se ferea să privească în urmă la treptele care fuseseră urcate ba cu zâmbetul larg ca o fereastră a unui interior în care se consumă primele zile ale unei luni de miere, ba posomorât- ca o zi de toamnă ploioasă în care vezi câte un cimitir sub fiecare copac, câte un osuar în fiecare grădină de flori; ba în genunchi, privind o fereastră la etajul zece, deschisă undeva în ceaţa sufletului, de unde ar fi putut... dar se ridicase în ultimul moment şi începuse iar" să urce.

Cenaclu Literar: 

Eu simulez puterea

Eu sunt magicianul cu pantalon la dungă
Cu guler alb de tafta şi părul negru-corb,
De m-ar ghici vreodată din public că sunt orb
Mi-ar tresări bagheta ţinută-n mâna ciungă.

Şi-atunci în pălărie s-or îmbulzi să vadă
În loc de panglici albe şi fluturi mari de foc
Tristeţea-n care zilnic mă-nalţ şi cad la loc:
Eu simulez puterea prin acte de bravadă!

Cortina o să cadă precum o ghilotină
De-o parte şi de alta nicicând n-or să mai fie
Aplauze, emoţii şi marea bucurie
Că mâine alt spectacol şi-alt public o să vină.

Cenaclu Literar: 

sunt prea devreme, domnule, bătrână

Sunt prea devreme, domnule, bătrână
Deşi, prin oase-mi bat, adesea, cerbi
Şi sângele meu are gust de ierbi
În care doame-aprinderea păgână

A unei stele-n care-ngheţi şi fierbi
În clipa-n care-i simţi curgând prin mână
Izvor din Axis Mundi drept fântână
Cu picurii diamantaţi... superbi,

Nu ţi-ai dori alături să-ţi rămână
Spre ziuă, răni hidoase-n trup să-i vezi
Din carnea ei duhni-va a ţărână,

Pe care-n pumn, culege-o-vor aezi
Ce plămădind din ea un chip de zână
Ţi-l vor lăsa să-l binecuvântezi.

Cenaclu Literar: 

ai auzit mă, de Esenin... (în ziua limbilor uscate)

studiaţi Biblia
şi temeţi-vă
de mânia Celui de Sus
(eu studiam faţa
ţiganului cămătar
cel care are fete la produs)
dă cioară o buca' de carne macră
să fie până-n douăzeci
dau banu' jos să nu mă minţi
mai bine jură-te pe mă-ta
cu şişul de inox în dinţi

toţi stau cu gurile căscate
ca mortu-n vămi
poftind colivă
în ziua limbilor uscate
spălate-n Smirnoff şi salivă

Cenaclu Literar: 

acum, ce-am scris îmi este ca o destrăbălare

aş vrea să cred dar totul lipsit de sens îmi pare
şi orice pas sau vorbă cădere e-n ispită
cerneala-mi e uscată, hârtia-ngălbenită
acum, ce-am scris îmi este ca o destrăbălare

de parcă la o nuntă mireasa desgătită
se-mbată cu nuntaşii spărgând vulgar pahare
iar faţa ei curată şi tânără de floare
s-ar preschimba-ntr-o mască urât îmbătrânită

din lucrurile care-mi părură fascinante
cum eu le ridicasem întruna la putere
azi nu mai am nimica... tablou-i aşa şters

Cenaclu Literar: 

Mă recunoşti? Sunt urmă de arsură

Mă recunoşti? Sunt urmă de arsură
În lemnul dulce mirosind a tei
Şi găurile goale-s ochii mei
Izvor amar îmi susură prin gură.

Prin oase trec poveri de lut şi stei,
Din sânge-un vraci prepar-o băutură
De dragoste amestecat cu ură
Ca-ntr-un proverb străvechi cu ,,vrei - nu vrei..."

Doar mâinile le-agit precum un mim
Care-ncropeşte vase de pământ
Şi cât ai număra până la trei

Se întrupează iute din scântei
Un zeu care descinde din cuvânt
Cu pieptul gol şi zâmbetul sublim.

Cenaclu Literar: 

clopote de toamnă

e-o toamnă inodoră cu fructele de ceară
octombrie boleşte cu oase lângă foc
prin care ploi şi lacrimi strecoară la un loc
un vin de-ngropăciune frunzarelor de-afară

durerea, ca o rană, pe umăru-ţi pribeag
îţi ţine loc în beznă de lampă de petrol
c-un fâlfâit lugubru un corb îţi dă ocol
de parcă-amărăciunea ţi-ar da-o în vileag

ciudat... cum simt pe umeri noi muguri, cum dospesc
deşi mi-e dor de-o noapte în care va să ningă
până s-o rupe cerul şi lampa să mi-o stingă
iar eu să plec prin beznă şi să mă-ndrăgostesc

Cenaclu Literar: 

Hotar de hârtie

Hotar de hârtie

şi din oboseală sau devălmăşie
surzi şi orbi vom trece multe săptămâni
o absenţă ţie, o tristeţe mie
lumânări ne-or creşte într-o seară-n mâini

două universuri în puţinătatea
unei înţelegeri flăcărind plăpând
noi ce înşelasem ieri eternitatea
despletiri de drumuri astăzi numărând

fulgeri cu mânie ochiul tău din frunte
ploaia vinovată cade peste mine
sus în locul tainic ce-l aveam în munte
regii noştri-s singuri, nu mai au regine

Cenaclu Literar: 

Prunc zâmbind în somn

Prunc zâmbind în somn

o lacrimă de sticlă prin iris trece-n jos
strivesc sub talpă viaţa şi sângele mi-l calc
cad pe pământ luceferi din cerul mat, lăptos
ca nişte lămpi de aur în drum spre catafalc

dorm sfinţi de-a curmezişul în pat de rugăciuni
prin neatinse locuri credeau că mai există
putinţa de a spune că pe pământ, minuni
se fac, dar că lumina, în noi, răsare tristă

Cenaclu Literar: 

Poemul fiului meu

Poemul fiului meu

pun lira-aceasta simplă drept pernă căpătâi
să dorm pe neajunsul şi clocotirea mâinii
ca să visez mirosul de coacere al pâinii
şi toţi poeţii-aceia ce i-am iubit întâi

e-adevărat că lumea îmi e un pic străină
deşi, eu aş primi-o în sufletul meu, toată
dar am o altă lume şi sunt aşa bogată
că fericirea-mi pare aproape ca o vină

iar scriitura-mi este lumina mea din sânge
întâiul vis şi poate chiar ultima nădejde
blestemul meu în care acela ce-l citeşte
s-audă cum izvorul meu susură şi plânge

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Loredana CRISTEA