Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, a afirmat, miercuri seara, în cadrul simpozionului cu tema 'Scriitorii şi Securitatea', că deconspirarea colaboratorilor securităţii trebuia începută, de fapt, cu procesul comunismului.

Organizat de Uniunea Scriitorilor şi cotidianul Ziua, simpozionul a avut loc în contextul amplei dezbateri privind deconspirarea colaboratorilor fostei securităţi declanşate în mass-media şi societatea civilă de câteva săptămâni, mai ales după ce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat o hotărâre, la propunerea preşedintelui Traian Băsescu, privind desecretizarea dosarelor unor oameni politici. Solicitări în sensul deconspirării, venite din partea unor organizaţii neguvernamentale, îi vizează pe jurnalişti, universitari, preoţi, sindicalişti.
În opinia lui Manolescu, acest proces al deconspirării ar fi trebuit să debuteze 'cu nomenclaturiştii, cu tovarăşii din Comitetul Central al PCR, care dădeau ordine securităţii'. Potrivit preşedintelui Uniunii Scriitorilor, 'veneau apoi la rând ofiţerii de securitate - generali, colonei, care, ciudat, azi sunt bolnavi, dar îşi taie bine-mersi viţelul sau porcul de Crăciun'. Abia la urmă ar fi trebuit să urmeze 'plevuşca', adică informatorii, consideră Manolescu.
'Eu nu zic să-i cruţăm pe aceştia din urmă, dar hai să începem cu începutul şi să sfârşim cu sfârşitul. Să vedem ce rol a avut comunismul şi pe urmă să venim la aceia care au fost, de fapt, victime', a spus Nicolae Manolescu. El consideră că securitatea nu conta pe informatori, aceştia fiind doar folosiţi.
'Dovada cea mai bună era că şi ei erau puşi sub supraveghere, hăituiţi de-a binelea', a afirmat criticul.
Manolescu a reafirmat că 'toate aceste lucruri trebuie puse în contextul epocii şi nicidecum în cel al zilei de azi', nedeclarându-se adeptul 'concepţiei lui Gabriel Liiceanu care vede femeia de serviciu la fel de vinovată ca şi generalul Pleşiţă'.
Nicolae Manolescu a spus că, în regimul comunist, 'timp de 25 de ani, Consiliul Uniunii a fost cel mai important for de discuţii politice din România, unde s-au copt toate protestele, memoriile şi actele de disidenţă'.
Opiniile lui Nicolae Manolescu au fost susţinute şi de preşedintele Institutului Naţional pentru Ştiinţă şi Artă, acad. Eugen Simion, care a afirmat că 'dacă vrem să facem un proces al comunismului, am început de unde nu trebuie, riscând să pierdem miezul tragic al problemei'.
'Nu delatorii au condus România timp de 50 de ani, ci comuniştii. Ei au distrus ţărănimea, i-au băgat pe intelectuali la canal, iar acum stau liniştiţi, în vreme ce astăzi ţapul ispăşitor este micul delator', a spus Eugen Simion.
Şi actorul şi scriitorul Ştefan Radof a declarat că 'problema nu este cine a făcut turnătorii pentru că era slab, trebuia să mănânce, era ticălos sau oportunist; cine l-a presat pe turnător, aceasta e problema'.
'Să cerem dosarele cu turnătorii de la Uniunea Scriitorilor CNSAS-ului, să vedem cine a colaborat şi, ca o familie, să-i dăm în judecată, pentru că nici legile comuniste nu-i apărau pe cei care făceau presiuni', a spus Ştefan Radof.
Nu aceeaşi părere a împărtăşit romancierul Bujor Nedelcovici, care a declarat că 'lucrurile trebuie lămurite şi trebuie mers înapoi, în istoria de 50 de ani a Uniunii Scriitorilor din România, când atâtea persoane au fost condamnate, schingiuite sau omorâte'.
Nedelcovici consideră că 'nu s-a putut face un proces al comunismului pentru că Occidentul nu a vrut-o, iar noi românii nu am putut'. El a afirmat că 'scriitorii au o răspundere şi o culpabilitate', amintind în acest sens nume precum Titus Popovici, D. R. Popescu, Valeriu Râpeanu sau George Bălăiţă, care au fost membri în organele centrale ale PCR.
'De ce să avem reţineri să aflăm? Securitatea ştia exact ce făceam în familie, prin informatori. Sistemul avea la bază informatorul', a spus Bujor Nedelcovici, care a susţinut că 'trebuie să ne izbăvim de acest trecut mocirlos'.
Mult mai radical a fost analistul politic Stelian Tănase, care a afirmat că 'una era să agăţi un lucrător dintr-o fabrică, şantajându-l că are o amantă, şi alta era să recrutezi un scriitor'. Stelian Tănase a susţinut că 'turnătorii trebuie mai întâi decupaţi ca informatori, definiţi şi abia apoi să le găsim circumstanţe atenuante şi să vedem cine i-a recrutat'.
Refuzând să ofere exemple de scriitori care au semnat 'pactul cu diavolul' pe care a susţinut că le deţine deoarece în ultimii ani a zăbovit mult în arhive, cunoscutul analist politic a promis că va publica o carte în paginile căreia va face cunoscute atât numele, cât şi dosarele acestora. Un exemplu a dat totuşi Stelian Tănase, acela, după cum a spus, al unui mare critic literar care în 30 mai 1960 semna un angajament cu securitatea sub pseudonimul 'Popescu'.
Vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian, a fost de părere că 'astfel de oameni precum informatorii sau securiştii nu trebuie să ne mai fie călăuze, trebuind create mecanisme care să-i împiedice să ne mai conducă'.