Hotelul Yanle

[[wysiwyg_imageupload:161:]]Castanul aduce miros proaspăt, bucurie şi zâmbet.  În alb crud, sarabandă şi piruetă, graţioasă cu polonicul ridicat stă Yanle E caldă pâinea împletită de palma lui Yanle. Bluza i se furişează într-un colţ şi stă timidă. Din soba bunicului sar cărbuni şi o caravelă spaniolă ridică vela tocmai când Yanle soarbe din ceai şi dispare. Capăt răsfăţ, în sala de tango domniţa mea valsează cu prinţul pantofilor galbeni. Trompetele mişcă aerul din bagdadii, ardeiul iute pândeşte după perdele cu ochi de fier şi altul în tigaie. Coridorul ne desparte, menta şi şofranul se culcă cu nesimţire în coşul de rufe murdare. Usturoiul, singurul cu demnitate, mătură bucătăria cu devotamentul datorat cizmei de colonel etajul 3 Rămân singur cu Yanle, ne privim fără cuvinte, mirosuri şi parfumuri ne bântuie mintea. Se face că nu mă vede, anxietatea mea e o virtute. Râsul meu dispare sublingual, totuşi o iubesc..