Dor

O şoaptă divină întrecând atotcuprinderea
Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur,
La ceasul unde viaţa de taină erupe
Serafic, acolo e totul mai pur.

Clopotele acolo dau glas îngeresc
În liniştea singurătăţii mântuitoare,
Gândul curat iradiind dumnezeiesc
Dinspre înalt, către noi, fiecare.

Acolo mă poartă paşii întru împăcare,
Hotar dintre lumea aceasta şi cer.
Mănăstire de pace stăjuind către zare,
Lume de taină, de etern, de mister.