Prin lumile ascunse ale atâtor vremi
Redeşteptăm istoria creşt...

Prin lumile ascunse ale atâtor vremi
Redeşteptăm istoria creştinătăţii noastre,
Reânviem lumina prin care te îndemni
Să cauţi un refugiu, în nu ştiu ce, în astre.

În tot ce poartă "naltul, în totul necuprins
În viaţa trecătoare, în liniştea blâdeţii;
Adeseori tu singur te crezi prea slab, învins
Şi totuşi o speranţă e la sfârşitul vieţii.

O teamă ne cuprinde apusul meditând,
O teamă fără margini şi totuşi o scăpare;
Atunci o rugă a noastră spre ceruri înălţând
Ne- aduce consolare în viaţa viitoare.

Şi stăbătând cărarea legendelor prea vechi
Simţim o uşurare, o clipă mai fecundă,
Trăind în aşteptarea odihnelor cereşti
Cu bucuria-n suflet ce-n chip plăcut inundă.

La sărbătoarea sacră împlinitoare a vremii,
Încrezători în jertfa şi-n aspra judecată
Se îndreaptă crezul nostru avându-şi împlinirea
În munca ce aşteaptă de atâta timp răsplată.