Rămâi în mine... - Irina Lucia Mihalca
Rămâi în mine...
Rămâi în mine ca o stea luminoasă,
vestind mereu o naştere
şi-o înviere
- moartea a fost învinsă de viaţă -,
te iubesc ca pe Dumnezeu!
Cu tine trăiesc fiecare gând,
fiecare simţire, de la firul de iarbă
până în culmea muntelui,
- irepetabilă ninsoare -
o metanoia, o înnoire prin transmutare,
simbioza celor doi în unul.
Sărut iubirea ce te ţine-n mine
ca un dar nepreţuit,
primeşte-mă aşa cum sunt, rătăcit,
te cuprind mai bine,
înţelegându-te cum simţi,
tulburătoare descoperire,
mi-ai dat coordonatele distanţei
de la suflet la trup,
un zbucium necunoscut mi-a adus.
Cuprins de o lumină ce mă orbise,
nu ştiam cum să te privesc,
în mine se zbătea vechiul cu noul om,
o groază a despărţirii ca o străfulgerare,
te iau în braţe şi nu te mai las,
da iubire, te simt, ce fericit sunt!
Cu fiecare cuvânt
intri în mine mai mult şi apăsat,
o lume minunată zideşti,
trăiesc trăindu-te,
sufletul tău e-o mare îmbrăţişare
simţită-n fiecare mişcare,
îmi trebuie vieţi să te cuprind,
să stau lângă tine, să te descopăr,
pasiuni mereu proaspete, în valuri,
se revarsă din tine
- acel nepătruns al destinului -,
mă pătrund până-n adânc,
în taina inimii mele te păstrez,
sfântă mea prezenţă, nebănuit de frumoasă,
viaţa e mult mai mult
decât o frântură descoperită, cândva,
în zbuciumul tău sufletesc,
o permanentă contopire
şi-o reflectare-n celălalt! - îmi spui,
ascultându-mi bătăile inimii.
- Eu sunt cu mult mai mult decât ceea ce vezi,
ce văd alţii, ce văd eu! - îţi spun, privindu-te, zâmbind.
Comentarii