Fii luminii

Fii luminii

Evanghelia de la Ioan, 1, 1-17

"Voi sunteţi lumina lumii )...) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri". )Matei 5, 14.16)

[img align=left]https://atheneum.ca/sites/test7.atheneum.ca/files/uploads/img42118ccf36644.gif[/img]Creştinii sunt fiii luminii. Ai luminii sfintei şi slăvitei Învieri a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca o cunoştinţă cu totul aleasă a Împărăţiei şi, prin aceasta, a lucrurilor tainice ale vieţii. Printre primele cuvinte din Predica de pe Munte, de la începutul propovăduirii Mântuitorului, se află şi acelea care îi pregătesc pe ucenici şi pe toţi cei ce ascultă cuvântul dumnezeiesc pentru înţelegerea a ceea ce se află dincolo de lumea aceasta, adică bucuria pascală a trecerii prin deşertul tuturor încercărilor de aici ca să-i aşeze pentru totdeauna sub norul luminos al cunoaşterii şi slăvirii lui Dumnezeu. Un nor i-a călăuzit pe evrei după ieşirea din Egipt să ajungă în pământul făgăduinţei. Lumina îi călăuzeşte pe creştini să ajungă în Împărăţia Cerurilor. Hristos ne scoate din Egiptul lumii şi ne aşază sub lumina Sfintei Taine a Botezului pentru ca, astfel călăuziţi, să înviem pentru viaţa cea veşnică, prin Sfânta Taină a Euharistiei, care înseamnă împărtăşire din strălucitoarea lumină a Învierii Domnului: "Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedreptăţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi", cântă cu bucurie cei care s-au învrednicit a se uni cu Hristos luând Sfântul Lui Trup şi Sfântul Lui Sânge. "M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel Ce trăieşte în mine, spune sfântul Apostol Pavel; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce m-a iubit şi pe Sine Însuşi S-a dat pentru mine" )Galateni 2, 20). Hristos, "lumina lumii" )Ioan 9, 6), S-a arătat în aura strălucitoare a dumnezeirii pe Muntele Tabor, atât de puternică încât "a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele I s-au făcut albe ca lumina" )Matei 17, 2), "aşa cum înălbitorul nu poate înălbi pe pământ" )Marcu 9, 3). Ucenicii au înţeles şi au crezut în restaurarea firii )nu numai omeneşti) prin întruparea Mântuitorului, de aceea, după Sfintele Patimi, moartea şi Învierea Lui, au mărturisit despre un început de lume propovăduindu-L pe Hristos cel răstignit şi înviat, căci "Hristos a înviat din morţi, pârgă celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos" )I Corinteni 15, 20-22). Aşadar, Hristos a reaşezat lumea întreagă, nu numai omul, sub lumina Învierii Sale, lumină a nădejdii întru cele veşnice. Sfânta Evanghelie care se citeşte în ziua de Paşti )Ioan, 1, 1-17) începe de aceea asemănător cu Facerea: "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" )Facerea 1, 1); "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul" )Ioan 1, 1). Dumnezeu a creat lumea prin El, Fiul Său )"Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut", Ioan 1, 3), iar, după căderea în păcat a protopărinţilor noştri, când întreaga Creaţie a suferit, Îl trimite, "la plinirea vremii" )Galateni 4, 4), pe Fiul Său în lume pentru a aduce "harul şi adevărul" )Ioan 1, 17) şi pentru "a arăta în Sine sfârşitul pentru care au primit făpturile începutul existenţei", spune Sf. Maxim Mărturisitorul )v. Răspunsuri către Talasie, 60), adică readucerea în Sine a tuturor celor făcute de El. Această cunoştinţă face ca aceia care cred în numele lui Iisus Hristos să fie purtători de lumină, lumina harului sfinţilor, ca "fii ai lui Dumnezeu" )Ioan 1, 12) după har, fiindcă tot cel ce crede şi împlineşte cuvântul lui Dumnezeu dobândeşte înfierea: "Celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut" )Ioan, 1, 12-13). Evanghelistul luminii, cum am mai putea să-l numim pe Sf. Ioan, ucenicul preaiubit al Domnului, cunoscut şi cu supranumele de "teolog al iubirii", îl arată pe Sf. Ioan Botezătorul ca mărturisitor al luminii: "Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă în el. Nu era el Lumina, ci să mărturisească despre Lumină" )Ioan 1, 7-8). Aceia care nu primesc Lumina nu sunt ai lui Dumnezeu şi nu vor să fie pregătiţi pentru unirea cu Dumnezeu, făcându-se fii ai întunericului, aşa cum au fost toţi cei care L-au batjocorit şi răstignit pe Iisus: "În lume era şi lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, şi ai Săi nu L-au primit" )v. ibidem 10-11). Lumina a venit din dragostea Tatălui pentru lume: "Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul" )Ioan 3, 16-17). Să ne apropiem, aşadar, în aceste sfinte zile, cu evlavie de "tronul harului", să luăm pace şi bucurie de la Acela Care pentru noi şi a noastră mântuire de bună voie S-a suit pe cruce pentru a ridica păcatele lumii. Să cântăm, în zilele Săptămânii Luminate, şi nu numai, ca buni mărturisitori ai Luminii: "Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi cei ce cântăm cântare de biruinţă".1 )Footnotes) 1 Citatele biblice din volum vor fi date după Biblia sau Sfânta Scriptură. Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod. Traducere de Bartolomeu Valeriru Anania, Ed. Instr. Biblic şi de Misiune al B.O.R., Buc., 2001

Ovidiu Moceanu