Și aseară

Și aseară

 

Și aseară

 

 

Casa visului tău s-a răsturnat în

groapa cu năluci,

în robia libertății, în lutul obosit.

 

Și în locul peșterii cu dumnezei ai

crescut durere de catifea.

 

De ce n-ai udat-o cu apa potopului?

 

Vezi, s-a ofilit. Ș-acum

rămâi cu melancolia în

nesăbuita plăcere a singurătății.

 

Îți blestem clipa nebuniei,

a prieteniei deșarte,

zborul pe orizontală.

 

Vino să-ți ard întrebările

grele, nedumeririle. Să-ți

rup gândul necazului.