Politologul Silviu Brucan a încetat din viaţă joi seara, la ora 22,50, în urma complicaţiilor survenite după operaţia de anevrism aortic abdominal.

Brucan s-a născut la Bucureşti, la 18 ianuarie 1916, cu numele de Saul Bruckner. În septembrie 1944 este numit secretar general de redacţie la ziarul "Scînteia", de unde cere condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil şeicaru. În 1955 devine ambasadorul României în SUA, iar între 1959 şi 1962 deţine această funcţie la Organizaţia Naţiunilor Unite. În 1987 intră în conflict cu Nicolae Ceauşescu, ca urmare a transmiterii de către BBC şi UPI a unei declaraţii împotriva regimului, fiind pus sub urmărire şi trimis cu domiciliu forţat. Totuşi, un an mai târziu, Silviu Brucan a primit paşaport, cu ajutorul şefului Securităţii, Iulian Vlad, şi a obţinut viză pentru SUA, unde a plecat pentru şase luni. În această perioadă s-a întâlnit cu responsabili ai Biroului pentru Europa Orientală din cadrul Departamentului de Stat, dar şi cu fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin.
În martie 1989, Silviu Brucan, alături de Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu şi Grigore Răceanu, îşi pune semnătura pe documentul intitulat "Scrisoarea celor şase", considerat drept demersul anticeauşit cu impactul cel mai important. După evenimentele din decembrie 1989 intră în conducerea FSN şi afirmă, spre revolta multora, că, "pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani". Cu nici 48 de ore înainte de a trece la cele veşnice, starea sănătăţii lui Silviu Brucan părea că se ameliorează. Atunci a rostit ultima profeţie, pentru ziarul Adevărul: "Întâi ianuarie (n.r. - 2007), după părerea mea, înseamnă mai rău decât acuma. O să treacă ani de zile până o să simţim o îmbunătăţire".