Colinde - Radu Gyr

Colinde - Radu Gyr

Colind ceresc

de Radu Gyr

Cerul şi-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaier,
toţi luceferii colindă
- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflă cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
leganat în ger.

Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub fereşti colinde-ndrugă,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
- Lerui, Doamne, Ler -

Şi-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer...

Numai tu aştepţi în tindă,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colindă
şi nu ştii Prier.

Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea şi pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -


Elegie de Crăciun



de Radu Gyr



Un cântec aureşte şi-o stea la geam se-aprinde
şi-o ciocănire albă în visul dinspre stradă.
Ce pas se mai opreşte în gheaţă şi zăpadă,
la casa zăvorâtă de astăzi să colinde?

Pe leneşa beteală de tristă promoroacă
aud colindătorii cu steaua de cleştar
şi înţeleg că-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastră să lunece, să treacă.

Şi magica lui uşă trecutu-ncet şi-atinge
şi văd un pom de aur când se deschide uşa...
Dar dacă mâna, grabnic, luminile le stinge
şi smulge mandarina şi toba şi păpuşa?

Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
şi n-a mai vrut din aur să cheme înapoi
îngerii trişti de zahăr şi săniile moi
zâmbind cu Moşi-Crăciunii de turtă dulce-n ele?...

S-au stins în brad luceferi şi portocale-n mine.
Zac jucării de vise pe fund uitat de ladă.
În scrinuri vechi dorm îngeri şi inimi de zăpadă
şi zilele de aur ca nişte mandarine.

Şi doar colinda curge... De ce atâta zvon,
când mâna ostenită nu-i face semn să vină?
E mai adânc, când ninge pe cântec şi lumină,
peste colinda vieţii şi steaua de carton.