For a good day
Tradiția spune: ”Când un fiu al lui Adam moare, lucrarea sa încetează, cu excepția a trei lucruri: O moștenire permanentă și cunoașterea din care profită oamenii, și fii devotați care aduc binecuvântare după moartea sa” Reflectând la aceste cuvinte, într-o bună zi, poetul și înțelepul Hakim Abu L- Majd Majdud Sana-I din Ghazna căzu într-o profundă tristețe pentru că i se părea că nu îndeplinește niciuna dintre aceste trei condiții și a trăit degeaba.
Văzându-l trist, prietenul său Ahmad b. Mas ud îl consolă spunându-i o poveste după care îi reformulă tradiția:
”Când un fiu al lui Adam moare, munca sa e întreruptă, cu excepția a trei lucruri.
Primul, o continuă milostenie, care, de fapt, nu se reduce doar la a da câteva lucruri fără valoare unui sărac, ori a hrăni un flămând din ce-ți prisosește. Adevărata milostenie și ospitalitatea cea mai de preț este să ai o înfățișare voiasă în fața prietenilor, dăruind astfel nu aparența compasiunii tale, ci esența ei interioară; când alții oferă ceva de mâncare, tu așezi în fața sufletelor celorlalți o masă cu viață. De aceea se spune că oamenii nu-și vor aminti ce- ai făcut, ce-ai spus, dar, întotdeauna, își vor aminti cum s-au simțit în preajma ta.
Al doilea, este moștenirea spirituală pe care lași, în cazul lui Sana-I, poezia lui pentru că ”poeții sunt căpeteniile vorbirii”, ”darul poeților vine din credința părinților ” și cu adevărat din poezie vine înțelepciunea”.
Și a treia tradiție, fiii de care poetul nu se poate dezice niciodată și pe care trecerea timpului nu-i poate atinge niciodată sunt cei născuți din înțelepciunea și inteligența lui, cuvintele.
După acest discurs, Ahmad b. Mas ud îi reproșă prietenului său delăsarea, nepăsarea și singurătatea în care se retrăsese amintindu-i că păcat mai mare nu există decât ”eșecul celor capabili de a-și atinge ținta”.
Comentarii