Loredana CRISTEA

Poezie

Domine Dominus noster

Domine Dominus noster

am aruncat năvodul ca Iona după nori
credeam că pot să prind măcar o clipă
s-o pipăi ca pe-un dar nepreţuit
de linişte şi-ncremenire-ntr-o lume care urlă
pe umeri mărăcini înmugureau asupra îngerului obosit
plecându-şi capul sub aripă
ca o păpuşă moale-n sfori
m-a părăsit tovarăş ciorilor din turlă

Cenaclu Literar: 

Concert pentru bărbat şi femeie

Concert pentru bărbat şi femeie

atunci am ştiut amândoi
că vom avea o zi numai a noastră
în care trebuia să ne trezim înaintea tuturor
şi aşa desculţi să urcăm de mână
până la încuviinţarea zeului meu
în faţa căruia ne-a prins soarele
îngenunchiaţi pietrelor vechi de mii de ani
eu şi tu o geometrie perfectă de suflet şi trup

Cenaclu Literar: 

Sufletul unui bărbat

sufletul unui bărbat este la început o hartă
cu oraşe mici luminoase în care
fetiţe cu cozi împletite sar şotronul
ca nişte fluturi mici de catifea galbenă
departe de zbuciumul lumii
în urmele bleu ciel ale ploii
ele sunt închise apoi în blocuri de desen
sau maculatoare cu hârtie proastă
ca şi cum ar călători pe veci prin tulpina vreunui arbore
ale cărui inele vor număra într-o zi moartea

,,melc, melc, codobelc - scoate coarne boureşti
şi te du la baltă, şi bea apă caldă"

Cenaclu Literar: 

Caii mei pursânge

ca o scrisoare simplă blestemul m-a ajuns
izvorului de lacrimi adăugându-i sare
tresar pe mâna dreaptă noi rădăcini amare
cerneluind un singur şi dureros răspuns

imagini în oglindă se-adună şi se rup
către lagune-nguste sirene lungi înoată
rămâne doar o seară a noastră, grea şi toată
să ne-nsolzească vina iubirii-adânc în trup

parcă-mpotriva cărnii m-alcătuieşte-o stâncă
aici, ades, vocala e ploia care plânge
în firul nou de iarbă simt caii mei pursânge
înaintând frenetic în apa prea adâncă

Cenaclu Literar: 

Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

Ridică-te române şi latră-ţi-l pe zeul

ridică-ţi din cenuşa eşecurilor multe
făptura ta străpunsă mereu de un pumnal
şi ia-o de la capăt la vale şi la deal
prin singurele locuri ce ştiu să te asculte

tu eşti mereu schilodul ce se regenerează
prin boală şi cădere sortit să se ridice
să-şi caute-n icoane mirabila matrice
care-l înlănţuieşte şi îl înnobilează

Cenaclu Literar: 

fado do meu alma

fado do meu alma

dualitatea-nfruntă imagini în oglinzi
pe fragede-nvelişuri de mere punem preţ
acolo sănătatea se dăruie citeţ
şi eşti dator, aproape, spre măr mâna să-ntinzi

nimic pe dinafară nu lasă să se vadă
că-n mine-şi fac culcuşul o muză şi-o tanagră
o îngeră de spumă şi-o diavoliţă neagră
pe rând, ridică vălul... îl lasă iar' să cadă

Cenaclu Literar: 

Pages

Subscribe to RSS - Loredana CRISTEA