Domine Dominus noster

Domine Dominus noster

Domine Dominus noster

am aruncat năvodul ca Iona după nori
credeam că pot să prind măcar o clipă
s-o pipăi ca pe-un dar nepreţuit
de linişte şi-ncremenire-ntr-o lume care urlă
pe umeri mărăcini înmugureau asupra îngerului obosit
plecându-şi capul sub aripă
ca o păpuşă moale-n sfori
m-a părăsit tovarăş ciorilor din turlă

demult nimic şi nimeni nu m-a mai uimit
o carte de citire îmi putrezeşte-n piept
trec prin oraşul negru ca un cimitir
în care casele îmi par morminte
iar eu vampir cu foame de cuvinte
tot vărs vocale roşii din potir
e drumul curb eu singură-l văd drept
un ultim zarzăr în cartea de citire a-nflorit

Cenaclu Literar: