fado do meu alma

dualitatea-nfruntă imagini în oglinzi
pe fragede-nvelişuri de mere punem preţ
acolo sănătatea se dăruie citeţ
şi eşti dator, aproape, spre măr mâna să-ntinzi

nimic pe dinafară nu lasă să se vadă
că-n mine-şi fac culcuşul o muză şi-o tanagră
o îngeră de spumă şi-o diavoliţă neagră
pe rând, ridică vălul... îl lasă iar' să cadă

eu pot să tac da-n mine se-aude un Te Deum
prin ochii mei în lacrimi trec lebede spre cer
scriu pentru că mi-e frică şi încă pot să sper
că ţin în frâu 'năuntru-mi imensul colloseum

acolo, unde omul e sfârtecat de fiară
şi se presimte moartea trecând prin calendar
când literele mele sunt piese din osuar
nu vă miraţi că verbul începe să mă doară

şi-l scriu cu frica-n spate ca o sălbăticiune
în mine plânge omul şi urlă crudul lup
întind spre mine poduri pe care-apoi le rup
atunci cer poezia ca pe o rugăciune

_____________________________________________