Mi-am făcut în ger un iglu

ca să nu-mi îngheţe sângele,

trăind psihoza frigului

şi considerându-mă şaman

prevestitor de vară

LACRIMĂ

Sunt atât de neglijabil

încât mă contopesc cu nimicul

pentru a forma partea opusă

a stării de-a fi

şi pătrunzând în universul sinelui meu

mă nasc încă o dată pe mine

mai înţelept decât am mai fost,

mai tânăr decât o tristeţe,

mai abstract decât ideea abstractă,

împotriva crezului meu devenit ireal

din cauza trufiei iubirii

gravată pe sine cu numele tău.

VITALITATE

Tot m-aş duce-n larg...

În larg tot m-aş duce

cu un vânt de forţa cinci,

pe o mare gradul trei,

într-o barcă putrezită

de plimbări,

fără cârmă, fără rame

DESTIN

Sunt încălţat cu propriul meu trup

şi păşesc pe prundul căutării

încovoiat de gânduri obosite.

Nu plâng înnourate clipe.

Haloul inimii nu doare

şi nici nu se şterge,

de-aceea nu şchioapătă luna

NINGEA

Prea înaltă creşte tufa ninsă

şi de-aş avea o foarfecă de tuns zăpada

aş modela un înger cerşetor,

cu cizme şi mănuşi,

nedegerat,

cu mâna arătând spre albe stele.

L-aş ridica la rang de protector