Eminescu. Un cuvânt şi parcă ar fi de ajuns. Mii şi mii de pagini scrise despre el şi parcă tot nu-i destul. O viaţă de om trăită fără margini, fără regrete, târâtă prin noroi şi-apoi clătită cu rouă, o gândire care l-a dus la extreme. Excepţional şi totuşi doar un om. Parfumul gândurilor sale a răzbătut până la noi chiar... Read more

Scandinavia e o destinaţie bună atât pentru călători înrăiţi, care o pot străbate în lung şi-n lat în vreo trei- patru săptămâni, cât şi pentru cei care ar vrea să se "uite pe sine" pe vreo insulă sau într-un cot de fiord pentru vreo două săptămâni... Dacă mai eşti şi iubitor de peşte - aici e paradisul tău! De exemplu,... Read more

Cu siguranţă, într-un oraş ca Timişoara, se întâmplă multe lucruri despre care aş fi vrut să vă povestesc, dar m-am oprit asupra unui concert care m-a copleşit, mi-a răvăşit amintirile din adolescenţă, m-a întinerit! Şi nu numai pe mine pentru că, într-o căldură ireală pentru noiembrie şi în aplauze fără sfârşit, Nicu Alifantis (despre el este vorba) nu putea părăsi... Read more

Aşa şi-a denumit Adrian Dinu Rachieru cartea apărută în 2000, ca primă ediţie a acestei scrieri. în 2002, la aceeaşi editură 'Augusta', a aparut o a doua ediţie a cărţii, actualizată şi îmbogăţită. Motto-ul solemn, dar licărind speranţe nebănuite, semnat de un nume pregnant în istoria noastră, cel al lui Nicolae Iorga, face ca începutul să fie abrupt şi să ne ducă cu gândul la o mocnită chemare la luptă, care nu se lasă parcă strigată în gura mare, dar care se ghiceşte încă din titlul acestei cărţi, scrisă fără rezerve, de un om care, deşi cu peniţa în mână, arată ca un soldat cu baioneta în spate: 'O, clopote basarabene,/ Se va întoarce iar o zi/ în care vă veţi auzi/ Subt steagurile pământene?' O simplă lectură a eseurilor care compun cartea,Read more

Mă simt complet dezarmată şi, în acelaşi timp, mă simt continuu şi profund sinceră în faţa acestei foi albe, pe care ar trebui să aştern trăirile mele, amestecate şi rătăcite undeva pe-aici, atât de-aproape ca mi-e şi greu să le numesc amintiri. Trebuia să fi ţinut un jurnal de călătorie; într-un jurnal eşti absolut proaspăt şi nu urmăreşti nici un ţel, nici un stil, nu cauţi să exprimi nimic: scrii din plăcerea de-a scrie, din dorinţa de a revărsa idei cu o exaltare nebună, din dorinţa ascunsă de a te delecta peste ani şi ani cu ce ai scris. E un mod de a închide poarta spre lume pe înserat, un mod de a te confunda cu cele mai intime şi personale trăiri de peste zi.Read more