Magdalena MOTZ

Câteva vorbe despre sărbătorile de iarnă la Români

Sărbătoarea naşterii Domnului poartă numele lui Crăciun, prezent în unele legende despre Naşterea lui Isus şi despre Maica Domnului, în unele colinde şi în câteva credinţe şi obiceiuri populare. îl găsim în textul unui colind citat de N. Densuşianu ("Sus la dalbe mănăstiri/ Şede Bunul Dumnezeu/ Şede Maica Precista/ Şede bătrânul Crăciun..."1 şi pare să acopere o divinitate arhaică din... Read more

Mai am un singur dor...

Eminescu. Un cuvânt şi parcă ar fi de ajuns. Mii şi mii de pagini scrise despre el şi parcă tot nu-i destul. O viaţă de om trăită fără margini, fără regrete, târâtă prin noroi şi-apoi clătită cu rouă, o gândire care l-a dus la extreme. Excepţional şi totuşi doar un om. Parfumul gândurilor sale a răzbătut până la noi chiar... Read more

Purtătorul de noroc

Quote: Labirint seară de seară zbor ca un fluture de noapte în jurul unei lumi ciudate care poartă numele tău am obosit şi aripile mele şi- au risipit întreaga strălucire fără nici un înţeles mă gândesc că teama te face să nu laşi niciodată nici o uşă deschisă iar durerea mea bate încet cu degetul pe la toate crăpăturile prin... Read more

Fragmente de... călătorie

Scandinavia e o destinaţie bună atât pentru călători înrăiţi, care o pot străbate în lung şi-n lat în vreo trei- patru săptămâni, cât şi pentru cei care ar vrea să se "uite pe sine" pe vreo insulă sau într-un cot de fiord pentru vreo două săptămâni... Dacă mai eşti şi iubitor de peşte - aici e paradisul tău! De exemplu,... Read more

Drum fără peripeţii

Am plănuit să petrec zece zile cu mine însumi la Brăila, pământul rădăcinilor mele, spălate mereu de valurile Dunării. Aşa că, iată-mă în gara din Arad, târînd după mine un geamantan cât toate zilele şi zâmbindu-i fericită sejurului care mă aştepta după mai multe ore de drum. N-am avut cum să-mi iau bilet de la agenţie (la CFR încă nu... Read more

Fără nici o şoaptă

Cu siguranţă, într-un oraş ca Timişoara, se întâmplă multe lucruri despre care aş fi vrut să vă povestesc, dar m-am oprit asupra unui concert care m-a copleşit, mi-a răvăşit amintirile din adolescenţă, m-a întinerit! Şi nu numai pe mine pentru că, într-o căldură ireală pentru noiembrie şi în aplauze fără sfârşit, Nicu Alifantis (despre el este vorba) nu putea părăsi... Read more

Apoziţia

A, nu, să nu credeţi cumva ca mă apuc să ţin aici o lecţie de gramatică! "Apoziţia" este numele societăţii culturale româno-germane, înregistrată ca "gemeinn...tziges Verein" în 1998, care fiinţează însă din 23 martie 1969 în M...nchen, fiind creată de editorul Ion Dumitru. în prezent, activitatea literară este condusă de dr. phil. Gelu Ionescu, cunoscut critic şi istoric literar, eseist... Read more

Bătălia pentru Basarabia

Aşa şi-a denumit Adrian Dinu Rachieru cartea apărută în 2000, ca primă ediţie a acestei scrieri. în 2002, la aceeaşi editură 'Augusta', a aparut o a doua ediţie a cărţii, actualizată şi îmbogăţită. Motto-ul solemn, dar licărind speranţe nebănuite, semnat de un nume pregnant în istoria noastră, cel al lui Nicolae Iorga, face ca începutul să fie abrupt şi să ne ducă cu gândul la o mocnită chemare la luptă, care nu se lasă parcă strigată în gura mare, dar care se ghiceşte încă din titlul acestei cărţi, scrisă fără rezerve, de un om care, deşi cu peniţa în mână, arată ca un soldat cu baioneta în spate: 'O, clopote basarabene,/ Se va întoarce iar o zi/ în care vă veţi auzi/ Subt steagurile pământene?' O simplă lectură a eseurilor care compun cartea,Read more

Limbăşi cultură: "Isprăvile degetelor"

Degetul arătător (arătătorul) este cel mai intim legat de vorbire, participând activ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în faţa unei persoane, dar mai ales la disputele publice. Nu întâmplător, francezii îl numesc şi "mâitre de la parole"1. Arătătorul e un deget imperativ, chemător şi demascator, înzestrat cu atributele voinţei supraumane, deoarece este degetul lui Jupiter. Cu el îndepărtăm pe... Read more

În căutarea intensităţii

Mă simt complet dezarmată şi, în acelaşi timp, mă simt continuu şi profund sinceră în faţa acestei foi albe, pe care ar trebui să aştern trăirile mele, amestecate şi rătăcite undeva pe-aici, atât de-aproape ca mi-e şi greu să le numesc amintiri. Trebuia să fi ţinut un jurnal de călătorie; într-un jurnal eşti absolut proaspăt şi nu urmăreşti nici un ţel, nici un stil, nu cauţi să exprimi nimic: scrii din plăcerea de-a scrie, din dorinţa de a revărsa idei cu o exaltare nebună, din dorinţa ascunsă de a te delecta peste ani şi ani cu ce ai scris. E un mod de a închide poarta spre lume pe înserat, un mod de a te confunda cu cele mai intime şi personale trăiri de peste zi.Read more

1918

Poetul George Coşbuc, cel care avea cu ceară picurate filele bucoavei sale, a murit în 1918, un an providenţial pentru toţi românii. In primăvara acestui an (27 martie) Basarabia revenea la Patria mamă, iar în toamna aceluiaşi an (28 noiembrie) Bucovina, atât de falnică cu obcinile şi mănăstirile sale, se alipea şi ea la matcă. La 1 Decembrie, la Alba... Read more

Focul - căldură, lumină, magie?

Focul - căldură, lumină, magie? M-am gândit să vă povestesc, în câteva rânduri doar, câte ceva despre semnificaţiile focului, în ciuda faptului că astăzi puţini dintre noi mai remarcă un fulger, o scânteie, puţini dintre noi mai au ocazia să vadă cum se naşte un foc viu , dar totuşi multi dintre noi aprind o candelă în ajunul sărbătorilor. De... Read more

Pages

Subscribe to Magdalena MOTZ