Doar un surâs...

Doar un surâs

spre cineva ascuns în tine

şi spre tăcerea urcată treptat în noi,

spre acel copil pe care

îl port peste tot,

spre uimirea sângelui tău,

un surâs pentru ochii plânşi

şi zâmbetul de nuanţele cerului,

un surâs către marea regăsire,

un surâs spre o prăjitură pudrată

pe care nu o vom mai mânca

şi pentru iubirea ce-mi venea din priviri,

întrebându-te dacă ne vom regăsi,

când, de ce despărţiţi? 

Mă priveai bucuros că eram fericită,

că iubeam, râdeam, dansam şi cântam,

şi totuşi erai trist pentru că

acea prăjitură

nu o vom mai savura vreodată,

şi-atunci ţi-ai zis: 

- E o minune de fată!