Interviu cu dl. prof.dr.acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici

Interviu cu dl. prof.dr.acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici

Interviu cu dl. prof. dr. acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici

sau


(relatările istoriei metafizice)

Într-o lume post-modernă, ce pendulează între inepţie şi spirit ludic, apar personaje parcă rupte din basme şi aruncate in timpul semiobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva asupra frumosului, bunului simţ şi  dramului de religiozitate ce-l mai păstram  în geneza ADN-ului nostru, asemenea unei utopii transmise din generaţie în generaţie.

Aşa s-a născut pe pământul României la data de  6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat de-o sete de cunoaştere ce mai târziu îi va fi cartea de vizită şi uşa deschisă spre o europă realistă.

Rotind globul ocular în praful României contemporane, Constantin Bălăceanu Stolnici este şi va rămâne un mit în vastele domenii în care s-a implicat, iar nouă nu ne râmâne decât să urmăm calea bătătorită de personalitatea mitului Bălăceanu.  

Constantin Bălăceanu Stolnici a urmat Liceul "I.C. Brătianu" din Piteşti, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, obţinând în 1948 titlul de Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza Consideraţii asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Ştiinţe Medicale de către IMF-Bucureşti şi Ministerul Învăţământului.

Distinse domnule Constantin Bălăceanu-Stolnici, am marea onoare de-a vă putea intervieva şi vă mulţumesc cu osebită consideraţie.

Tiberiu Roşu: Sonoritatea numelui Bălăceanu este atât de puternică încât a răsunat timp de aproape şapte secole, dăinuind până astăzi prin persoana domniei voastre. O seamă de personalităţi marcante pentru istoria României şi nu numai, au făcut parte din familia dumneavoastră. Care este persoana cea mai emblematică din marea familie a Bălăcenilor?

Constantin Bălăceanu Stolnici: Dragă Tiberiu, originea familiei mele este atestată, intr-adevar, de şapte secole cu începuturi care sunt transmise mai mult prin balade populare, prin tradiţie decât prin documente. Istoria familiei mele este o istorie tristă... marile proiecte, marile iniţiative pe care le-au avut anteriorii mei, nu prea au reuşit şi au plătit scump. Primul personaj care este cunoscut în familia noastră Cneazul de la Balaci, aşa cum o relatează istoria familiei mele, are o  moarte tragică.

T.R. Care erau atribuţiile lui în ţarile române?

C.B.S. Printre altele a fost însărcinat să conducă un convoi protocolar, cum am zice noi astăzi,în Serbia de pe vremea aceea, şi în cursul acelei expediţii a fost omorât. Vedeţi domnule Tiberiu, istoria familiei mele începe cu un asasinat.

T.R. Într-o ordine cronologică, puteţi enumera personajele emblematice din familia dumneavoastă?

C.B.S. Una din primele mari pesonalităţi a fost Aga Bălăceanu sec XVII-lea, deoarece împreună cu Şerban Cantacuzino au cultivat ideea să transfere Ţara Românească de sub tutela otomană,sub tutela habsburgică. Era exact momentul după eşecul asediului Vienei, unde habsburgii porniseră ofensiva lor mare pentru a se extinde şi au vrut să profite de acest lucru; rezultatul a fost o confruntare militară la Zărneşti,în care strămoşul meu a fost omorât. Capul lui a fost expus,după aceea la ordinul sultanului turc în cartierul istoric al Bucureştiului. Un alt personaj important este bunicul-bunicului meu, Banu Bălăceanu,care a avut două mari idei: prima ideea a fost una culturală-să transforme Academia Domnească,care era grecofonă, într-un colegiu, o universitate care să fie românofonă, lucru care a fost destul de dificil. L-a avut asociat pe Iordache Golescu, într-o politică de presiune asupra elitelor universitare, care erau grecofone şi asupra lui Caragea Vodă care era tot grec, şi au obţinut până la urmă înfiinţarea colegiului Sf. Sava.  A doua mare idee a fost să menţină, în cadrul politicii instaurate de ruşi, o oarecare independenţă a ţării, lucru care era compromis în special de articolul ce s-a adăugat după aceea, a regulamentului organic şi care anula practic autonomia Ţării Româneşti. În confruntarea aceasta s-a opus, nu a mai făcut parte din comisia respectivă şi sunt zvonuri pe care le-a răspândit şi Karl Marx că ar fi fost asasinat de către ruşi pentru a se răzbuna, ceea ce,eu personal nu cred. Acestea sunt două personalităţi marcante din istoria noastră,dar mai este un personaj pitoresc, aş zice eu, el nu face parte din ascendenţa mea directă şi se numeşte Manole Bălăceanu. Influenţat de iluminismul francez din sec. al XVIII-lea  s-a lansat într-o aventură socialistă, intrând în opoziţie cu dictatura vremii şi sfârşind în puşcărie. După cum spuneam este un personaj mai pitoresc, având o altfel de viaţă care, la vremea aceea, nu mai era conforma cu tradiţiile vechi ale aristocraţiei româneşti. Aceştia sunt pilonii stabili a ceea ce a însemnat intelectualitatea şi verticalitatea familiei Bălăceanu.

T.R. O dovadă a vechimii numelui de Bălăceanu şi,în acelaşi timp,a importanţei este reprezentată de blazonul familiei;  cum a luat naştere blazonul şi ce simbolizează această “carte de vizită” a familiei dumneavoastră?  Astăzi face parte doar dintr-o semnătură a  trecutului sau o utilizaţi la acelaşi nivel istoric de pecete?

C.B.S. Problema stemelor, căci termenul de stemă este mai corect decât cel de blazon, termenul blazon venind din limba germană, de fapt blazon era textul codificat prin care se descria stema de către herald, pe cale orală, a cărui venire era anunţată de trompete. În Ţările Române, nu exista sistemul heraldic organizat, precis, structurat cum a existat în vest. Iar stemele nu puteau să fie inventate sau confecţionate la întâmplare, ele trebuiau să fie primite, concesionate de către domnitorul sau regele ţinutului respectiv.

T.R. Trebuie să ţinem cont de problematica concesionării stemelor, deoarece românii nu prea aveau de la cine primi în “dar” stemele şi le confecţionau singuri.

C.B.S. Da, aşa este boierii români au avut steme făcute de ei, pentru a pecetlui documentele, mai ales că mare parte din populaţie era analfabetă şi trebuiau să-i recunoască după ceva. Aceste steme boiereşti sunt mai puţin sistematice şi mai puţin reglementate, mai puţin anarhice cum spune Cernovodeanu în Heraldica Românească. În acest context stemele pe care le-am găsit, în legătură cu Bălăcenii cuprindeau trei săgeţi şi un leu. S-a spus că cele trei săgeţi sunt comemorative bătăliei de la Rovine, unde trei fraţi Bălăceni au murit în bătălie, iar leul este considerat ca fiind o rămăşiţă a unei întâmplări.

T.R. Sunt atestate istoric prin scrieri sau transmise pe cale orală?

C.B.S. Transmise pe cale orală prin balade, această baladă cu leul încă mai circulă, în care se povesteşte că la un moment dat un leu făcea mari pagube şi nimeni nu se încumeta să-l vâneze, atunci doi boieri, unul Bălăceanu şi celălalt Gurbeanu s-au lansat în aventura respectivă reuşind să omoare leul. Obştea le-a fost recunoscătoare, spunând ca Bălăceanu să aiba leul ca semn al familiei şi numele de Burdea să fie dat câmpului respectiv, care ii poartă numele până astăzi de Câmpia-Burzii.

T.R. Stema familiei Bălăceanu este confecţionată de cei din familie sau concesionată?

C.B.S. Noi avem o stemă concesionată de către împăratul Leopold, dată lui[[wysiwyg_imageupload:242:]] Aga Bălăceanu,când l-a făcut conte al Sfântului Imperiu, în jurul anilor 1690  unde sunt prezente cele trei săgeţi, dar în locul leului sunt puse o armă şi un cap de turc tăiat, pentru că erau un fel de sintagmă simbolică a unei atitudinii antiotomane. Cei din Valahia nu au putut să-l poarte şi de aceea au rămas cu leul respectiv, deci stema pe care o avem noi este concesionată de către curtea imperială de la Viena.... 

 

Autor : Tiberiu ROŞU

 

 

Cenaclu Literar: