Un semn înflorit - Irina Lucia Mihalca
Un semn înflorit
Clipele se desprind tainic din orbita acestei primăveri.
Pe treptele luminii, prin ochiul magic,
fără început şi fără sfârşit,
cerul se deschide.
Sub icoanele anotimpurilor,
moirele torc
timpul discului solar.
Mai departe de orice barieră, mai aproape de soare,
în răsucirea tăcerii o strigi.
Distanţa dintre voi prin tine respiră
- timpul iubirii, unicul timp
prin care toate pătrund,
zâmbetul ei
pluteşte în privirea ta.
Te-a învăţat să treci peste tot,
ca un ram legănat de o briză.
Cu dorinţă străbaţi lumile.
Oglindit în spatele îngerilor,
gândul coboară în sacrul inimii,
în urmă, totul se risipeşte.
Cu mâinile o atingi uşor.
Lângă o apă curgătoare,
cu ea alături,
ai păşit într-o altă viaţă...
Prin porii tăi, miracol al vieţii,
ceva din inima ei a răsărit în a ta.
Comentarii