„Omul nu poate, ca animalul, să se lipsească de sens. Poate renunţa la construcţiile simbolice, aşa cum poate închide ochii. Însă până şi viziunea neagră nu este o viziune nulă: el proiectează în afară, ca pe o pânză neagră, sensul, sub forma absenţei de sens, sub forma absurdului.” Raymond Ruyer, Gnoza de la Princeton
Dacă am avea curiozitatea să căutăm într-un dicţionar o definiţie a creatorului genial, am descoperi (poate surprinşi) că "dex"-ul se dovedeşte o sursă comodă, dar săracă: definiţiile cele mai des întâlnite se învârt în jurul unor trimiteri de genul ...individ cu "puteri intelectuale neobişnuite", sau "om înzestrat cu cele mai înalte daruri mentale". Nimic nu ne spune deci pe seama căror criterii putem afirma, de pildă despre Nicolo Paganini, Salvador Dali, sau Nikita Mihalkov, între artişti, sau Einstein, Poincare, Coandă, sau Palade, între savanţi, pe de altă parte, care pot fi...
Cu siguranţă, într-un oraş ca Timişoara, se întâmplă multe lucruri despre care aş fi vrut să vă povestesc, dar m-am oprit asupra unui concert care m-a copleşit, mi-a răvăşit amintirile din adolescenţă, m-a întinerit! Şi nu numai pe mine pentru că, într-o căldură ireală pentru noiembrie şi în aplauze fără sfârşit, Nicu Alifantis (despre el este vorba) nu putea părăsi mica scenă din The Note, mulţumindu-ne şi spunându-ne, fermecător de modest, că nu merită dragostea...
Prilej de meditaţie asupra faptului că unele lucruri, deşi atât de evidente prin însăşi existenţa lor, necesită "oficial" o aprobare pentru dreptul lor de a se naşte....
Se împlinesc acum în august, 135 de ani de la înfiinţarea a ceea ce s-a numit "Societatea literară Română pentru cultura limbei" şi din 1879 s-a reântitulat "Academia Română".
Ministrul de instrucţie publică, C.A. Rosetti, motiva urgenţa funcţionării noii societăţi din cauza confuziei ce s-a iscat în privinţa limbii, prin înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, precum şi prin introducerea...
Scos la toaletă, la întoarcere găsesc un cetăţean stând pe priciul meu. Uşa se închide şi noul adus începe să îndruge o poveste cum şi de ce a fost arestat. Tema părea neconcludentă şi omul prea vorbăreţ. Intuiesc că lucrul nu este curat şi atunci îl asaltez cu întrebări, cerând amănunte, căci între altele dezvăluia unele date care mă interesau. Strâns într-o logică clară şi bine condusă de mine, tovarăşul se încurcă de tot şi devine taciturn. Eram lămurit şi tare l-aş fi luat la palme.
Ioan Suciu s-a născut la Braşov, în 4 noiembrie 1945. * A debutat în presa literară în 1977, în revista "Familia", cu un grupaj de şapte poeme girate de Ştefan Augustin Doinaş * Debutează editorial în 1978 cu volumul "Poeme despre", la Ed.Litera". — Membru în conducerea şi apoi, între anii 1988-1989, conducător al Cenaclului "Mihai Eminescu" de la Clubul Întrerprinderii de Autocamioane din Braşov. — Este laureatal unor festivaluri de poezie ( "M.R.Paraschivescu",...
Înainte să ne despărţim de lighioane, să ne mai oprim puţin asupra Dragonilor. Cum ziceam, în Torah (şi, în general, Biblie), acest animal fantastic este extrem de rar întâlnit. Mai mult prin extrapolare putem echivala Leviathanul unui dragon. Mulţi cred că la baza lui a fost un caiman, sau poate Tiamat, „zeiţa-dragon” a sumerienilor, Mama zeilor şi personalizare a „apelor adânci”, a Oceanului (în sens biblic, a „adâncului de ape” deasupra căruia mişca duhul lui Dumnezeu). Numele are înţelesul de „sărat”. Un alt „balaur”, întâlnit în Psalmi, este Rahab, personificarea răului, a Duşmanului, cu care Dumnezeu va da bătălie pentru a reinstaura calmul, pacea...
sau Învierea ca şi hrãnire cu Viaţa ce a mâncat moartea...
Mă mir uneori când, din când în când, aud despre anumiţi oameni mai mult sau mai puţin apropiaţi că au trecut Dincolo. Undeva, într-un Invizibil greu de suportat şi dureros. O senzaţie de gol negru şi un gust amar îmi cuprinde sufletul şi pentru ceva timp sunt suspendat undeva între limita dintre propria temporalitate palpabilă şi atemporalitatea impalpabilă în care dispar toate aceste suflete ce pentru un timp, s-au făcut...
De jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos, pentru moţi, pentru cei săraci şi goi pentru toţi, şi-ai despicat în două istoria, ţăran de cremene, Cum n-a fost altul să-ţi semene, Horia!...
Te-ai rupt ca un soare din gloată, cu-obrajii supţi, cu ochii crunţi, să lupţi, să'nfrunţi din sălbateci-ţi munţi: oştile craiului, temniţă, roată, şi
Aproape toţi oamenii au auzit de Mozart şi de Beethoven; multă lume ştie că exista piese muzicale numite sonate şi simfonii. Marea majoritate a populaţiei Globului cunoaşte aceste nume şi cuvinte, după cum toată lumea ştie cuvântul „clasic". Pervertit şi aplicat greşit mai ales pe continentul American, acest cuvânt defineşte o perioadă glorioasă din Istoria Muzicii, perioadă în care simfonia şi...
Cu siguranţă, într-un oraş ca Timişoara, se întâmplă multe lucruri despre care aş fi vrut să vă povestesc, dar m-am oprit asupra unui concert care m-a copleşit, mi-a răvăşit amintirile din adolescenţă, m-a întinerit! Şi nu numai pe mine pentru că, într-o căldură ireală pentru noiembrie şi în aplauze fără sfârşit, Nicu Alifantis (despre el este vorba) nu putea părăsi mica scenă din The Note, mulţumindu-ne şi spunându-ne, fermecător de modest, că nu merită dragostea...
Ioan Suciu s-a născut la Braşov, în 4 noiembrie 1945. * A debutat în presa literară în 1977, în revista "Familia", cu un grupaj de şapte poeme girate de Ştefan Augustin Doinaş * Debutează editorial în 1978 cu volumul "Poeme despre", la Ed.Litera". 
Comentarii