De câte ori mergeam la ai mei, la ţară, priveam cu invidie spre Casa Mare. Aceasta era "camera din faţă", camera de obicei încuiată. Era camera de la stradă şi, de câte ori treceam pe uliţă, priveam cu jind spre ferestrele ei mari, acoperite cu "hârtie de învelit", acum devenită de un lila pal, sub razele soarelui. Era "camera interzisă", era "sfânta sfintelor" gospodăriei ţărăneşti.
Şuşanelele-de-viţă-nobilă, în pofida rezonanţei lor vioaie, sînt, şi s-au dovedit ca atare, cu mult mai apatice, ursuze şi chiar iubitoare de întuneric. Luaţi ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoştinţele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de aşa-numitele şuşanele-de-viţă-nobilă.
Începutul ţărilor acestora şi a neamului moldovenesc şi muntenesc şi câţi sânt în ţările ungureşti cu acest nume Români până astăzi, de unde sunt şi din ce seminţie, de când şi cum au descălecat aceste părţi de pământ, a scrie multă vreme la cumpănă au stătut cugetul nostru.
Mereu mă întreb de ce această autoflagelare zilnică, ce drăcuşor pus pe şotii mă îndeamnă să deschid ziarele de acasă cu o conştiinciozitate demnă de o cauză mai bună? În fiecare zi acelaşi ritual de a sorbi cafeaua pe ştiri româneşti, care mai de care mai abracadabrante. Probabil că nevoia de adrenalină mă împinge de la spate căci nu este număr să nu mă enervez pe câte o ştire. Aşa s-a întâmplat cu ultimul articol de fond din Evenimentul Zilei care prezenta situaţia pieţii imobiliare din Timişoara unde trei clanuri ţigăneşti au pus stăpânire pe mai toate clădirile din centru.
Războiul mediatic se desfăşoară în mod evident, în fiecare zi, pe micile noastre ecrane. Cele două părţi aflate în conflict fac tot ce le stă în putinţă pentru a convinge opinia publica mondială, pe fiecare dintre noi, că dreptatea stă de partea sa. Cum de acest lucru depinde viitorul post-conflict al Irakului, ne putem aştepta că imaginile cu soldaţi generoşi, pe de o parte, cu răniţi şi muribunzi - de cealaltă, să persiste un timp în casele noastre.
Cât de adevărat este însă războiul pe care îl vedem la televizor ? Cât de mult au voie jurnaliştii să vorbească despre ceea ce văd...
Astăzi s-a născut Hristos Mesia, chip luminos Lăudaţi si cântaţi Şi vă bucuraţi...
în noianul de lumini colorate, brazi sclipitori şi cadouri costisitoare, e oarecum greu să găsim timp şi loc să ne lăsăm pătrunşi încă o dată de minunea Sărbătorii de Crăciun. Aud în jurul meu oameni care se plâng că datorită unui buget...
Vrând nevrând, mă trezesc ca proasta-n târg vorbind iarăşi despre lucruri la care nu mă pricep. Mai precis - despre Biserica Ortodoxă Română. Dacă ar fi biata mama p-acilea, m-ar întreba: altceva mai bun nu ai de făcut? Probabil da, măicuţă - dar uite că trebuie să scriu un editorial, că nimeni altul nu s-a oferit să o facă, şi subiectele „grase" au secat odată cu seceta de peste vară. Nici inundaţiile toamnei nu au îndreptat situaţia. Iar celălalt subiect (idioţeniile „prostănacului") nu merită să bată capul nimănui...
Vrând nevrând, mă trezesc ca proasta-n târg vorbind iarăşi...
În afară de sărbătoarea Marţişorului, primele zile ale lunii Martie au un statut special. Copiii, fetele şi femeile mai ales îşi alegeau una dintre aceste zile, numind-o "baba mea" şi o urmăreau cu atenţie, încercând să-şi prevestească viitorul an în funcţie de aspectul zilei: o "babă" însorită şi senină le anunţa un an bun şi liniştit. Dimpotrivă, o "babă" mohorâtă şi ploioasă, cu zăpadă chiar, însemna că va urma un an plin de necazuri şi de supărări. În această perioadă, vremea este la fel de instabilă, precum firea babelor. Mai mult în glumă decât în serios, alegerea unei "babe" se practică şi astăzi, mai ales de către copii şi tineri.
M-am hotărât să scriu ca să-mi omor timpul când nu pot dormi. Comunicaţiile Elenei cu voi, prin Internet , sunt atât de eficiente încât mă descurajează ăa scriu. Totuşi vreau ca cel puţin Maria să nu uite să citească o scrisoare de mână, care poate avea şi ea farmecul ei. Au venit zile calde (6-15 grade) la Braşov şi Max e primul care suferă. Vremea e mohorâtă cu nori negri şi joşi ; plouă şi-i mâzgă, bate vântul şi luminatorul dintre scări urlă sinistru.Sâmbătă i-am dus...
Comentarii