M-au întrebat mai mulţi, pornind de la articolul de fond al lunii trecute, de ce nu scriu mai multe despre Biblie. Dacă tot ştii - au zis ei cu oarece ironie. Au fost câţiva care m-au luat şi ei la întrebări, tot ironic: şi pe asta o ştii? De ce nu laşi tu pe cei ce se pricep să o facă...Read more

Am vorbit, deci, despre cine şi când a(u) scris Torah. Desigur, bibliştii conservatori pot nega aceste descoperiri ale bibliştilor care acceptă "critica formei" ca bază de lucru şi nu iau mot-a-mot tradiţiile şi afirmaţiile din Biblie. Personal, pe mine mă interesează mai puţin dacă aceste cărţi au fost scrise de Moise sau redactate de Ezra - cât timp găsesc în ele ceea ce caut... Am stat să gândesc cum voi proceda în continuare: să continui să scriu despre autorii celorlalte cărţi din Vechiul Testament (VT), eventual şi din Noul Testament (NT), sau să trec direct la prezentarea Torei - amintesc, a primelor cinci cărţi ale VT? Poate e mai bine să prezint "autorul" atunci când voi ajunge la cartea respectivă - iar pe autorii cărţilor din Noul Testament atunci când voi termina să vorbesc despre Vechiul Testament. Dar iarăşi, poate e bine să trecem peste acestă parte mai puţin plăcută tradiţionaliştilor, aşa că în acest articol voi termina de prezentat restul cărţilor din VT, urmând ca în articolul de luna viitoare să vorbesc despre autorii Noului Testament.Read more

Şi iată că a venit timpul să ne aplecăm asupra Bibliei pentru a o "citi" împreună. Începem, desigur, de la început, cu prima carte - cea a Facerii, a Genezei. Şi chiar de la început: de la Facerea Lumii. Cum scriam într-un articol precedent, Facerea face parte din cele cinci cărţi atribuite lui Moise. Englezii numesc această carte Genesis, de la cuvântul grecesc genesis, însemnând "facere", "naştere". Evreii îi spun Beresith, după primele cuvinte ale primului verset: "La început a fost..." Deci, cartea se numeşte, pur şi simplu, "La început". Prin asta ea seamănă cărţii care prezintă mitul sumerian al Creaţiei, care se numeşte Enuma Elish - "la început", în limba sumeriană. Cercetătorii ştiu ca nu este singura asemănare între cele două "cărţi". Cum influneţa babiloniană asupra religiei iudaice nu e mică, iar tradiţia afirmă că Avram s-a născut în oraşul sumerian Ur, nici nu ar fi de mirare...Read more

Cum ziceam în articolul trecut (vă puteţi convinge citind... Biblia), sursa J ne spune că JHWH, Domnul Dumnezeu, a făcut omul şi l-a pus în grădina pe care o sădise "în Eden, spre răsărit". Şi acolo a "făcut să răsară tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului". De aici ni se trage totul... Dar înainte să mergem mai departe cu povestea, să vedem unde este "grădina". Pentru că tradiţia a pus nume acestei grădini, nenumite de Biblie. De la locul unde se afla, "în Eden", i-a spus "grădina Edenului" şi, prin extrapolare, chiar Eden. I s-a mai spus "Rai" - şi nu mă întrebaţi de ce, că nu ştiu. Unii i-au mai spus Paradis - dar acesta înseamnă pur şi simplu "grădină" în limba farsi (persană): pairi-daeze. Şi pentru că încercările de a o găsi undeva pe pământ au dat greş, unii i-au mai spus Heavens, Ceruri. Adică, este şi acuma undeva, în Ceruri, această Grădină-Rai; dacă vom fi cuminţi, poate vom ajunge să o vedem...Read more

Iată-ne, împreună cu Adam şi Eva, în faţa Pomului (cunoştinţei binelui şi răului). Să mâncăm, să nu mâncăm?... Dacă ne luăm după Biblie, am fi stat mult şi bine acolo – dacă nu apărea şarpele. Şi şarpele a apărut!Read more