Religioase

Paştele şi Tradiţiile

Vine din nou, ca în fiecare an, Paştele creştinilor. De aproape două mii de ani, creştinii serbează momentul Învierii Domnului, cel mai important eveniment din istoria creştinismului şi, zic ei, din istoria omenirii. Pentru că, în acea dimineaţă de duminică, la două nopţi după punerea Lui în mormânt, Acesta s-a ridicat. Viu. După ce salvase pe om de păcatele lui prin jertfă de sânge, adusese speranţa de a-l învia după moarte în Împărăţia lui Dumnezeu. El era, cum zicea Pavel în Scrisorile lui, doar primul om înviat, exemplu pe care îl vor urma toţi cei ce cred în El. Şi dacă nu credem în Înviere, ce rămâne din credinţa noastră? Cuvintele lui Pavel spun: „dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este credinţa noastră” (I Cor. 15.14)Read more

Cartea 1 - Justificare

M-au întrebat mai mulţi, pornind de la articolul de fond al lunii trecute, de ce nu scriu mai multe despre Biblie. Dacă tot ştii - au zis ei cu oarece ironie. Au fost câţiva care m-au luat şi ei la întrebări, tot ironic: şi pe asta o ştii? De ce nu laşi tu pe cei ce se pricep să o facă...Read more

Cartea 2 - Despre surse

Cum ziceam rândul trecut, Vechiul Testament se împarte în mai multe secţiuni. Prima reprezintă Torah, Legea, sau Pentateuh. Urmează Profeţii (Mari - şase, şi Mici - 12) şi Scrierile.Read more

Cartea 3 - Autorii Vechiului Testament

Am vorbit, deci, despre cine şi când a(u) scris Torah. Desigur, bibliştii conservatori pot nega aceste descoperiri ale bibliştilor care acceptă "critica formei" ca bază de lucru şi nu iau mot-a-mot tradiţiile şi afirmaţiile din Biblie. Personal, pe mine mă interesează mai puţin dacă aceste cărţi au fost scrise de Moise sau redactate de Ezra - cât timp găsesc în ele ceea ce caut... Am stat să gândesc cum voi proceda în continuare: să continui să scriu despre autorii celorlalte cărţi din Vechiul Testament (VT), eventual şi din Noul Testament (NT), sau să trec direct la prezentarea Torei - amintesc, a primelor cinci cărţi ale VT? Poate e mai bine să prezint "autorul" atunci când voi ajunge la cartea respectivă - iar pe autorii cărţilor din Noul Testament atunci când voi termina să vorbesc despre Vechiul Testament. Dar iarăşi, poate e bine să trecem peste acestă parte mai puţin plăcută tradiţionaliştilor, aşa că în acest articol voi termina de prezentat restul cărţilor din VT, urmând ca în articolul de luna viitoare să vorbesc despre autorii Noului Testament.Read more

Cartea 4 - Autorii Noului Testament

Cei ce au avut un mare rol în formarea Canonului Noului Testament au fost "ereticii", în primul rând Marcioniţii (din "şcoala" lui Marcion din Sinope; până spre sec. III d.Hr. ajunseseră să numere sute de mii de credincioşi. Numai faptul că împăratul Constantin a impus creştinismul "ortodox şi catolic" ca religie de stat a făcut ca mulţi dintre noi să nu fim Marcioniţi, Arieni sau Gnostici...). Aceştia respingeau în totalitate moştenirea iudaică, pornind de la afirmaţia că Iisus era Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu - şi nicidecum om. Deci, nu era deloc important faptul că el se născuse, aşa cum afirmau ceilalţi creştini, din familia lui David. El era "uns" (mesia) prin puterea lui Dumnezeu, şi nu datorită profeţiilor. Din acest motiv, respingeau din start atât cărţile Vechiului Testament, cât şi cărţile autorilor evrei. Singura excepţie era Paul - ale cărui scrisori le acceptau în parte. De asemenea, acceptau Evanghelia după Luca (fără povestea nativităţii) şi partea a doua a Faptelor, cea în care se vorbea despre misiunea lui Pavel către gentili.Read more

Cartea 5 - La început...

Şi iată că a venit timpul să ne aplecăm asupra Bibliei pentru a o "citi" împreună. Începem, desigur, de la început, cu prima carte - cea a Facerii, a Genezei. Şi chiar de la început: de la Facerea Lumii. Cum scriam într-un articol precedent, Facerea face parte din cele cinci cărţi atribuite lui Moise. Englezii numesc această carte Genesis, de la cuvântul grecesc genesis, însemnând "facere", "naştere". Evreii îi spun Beresith, după primele cuvinte ale primului verset: "La început a fost..." Deci, cartea se numeşte, pur şi simplu, "La început". Prin asta ea seamănă cărţii care prezintă mitul sumerian al Creaţiei, care se numeşte Enuma Elish - "la început", în limba sumeriană. Cercetătorii ştiu ca nu este singura asemănare între cele două "cărţi". Cum influneţa babiloniană asupra religiei iudaice nu e mică, iar tradiţia afirmă că Avram s-a născut în oraşul sumerian Ur, nici nu ar fi de mirare...Read more

Cartea 6 - Omul

Şi aşa, zi după zi, munca de Creaţie a ajuns la scopul ei suprem: Omul. În ziua a cincea Dumnezeu a făcut vieţuitoarele apelor şi văzduhului. A făcut să mişune peşti prin ape şi păsări prin văzduh - şi a văzut că era bine. În următoarea zi, a şasea, mai de dimineaţă, Dumnezeu a dat poruncă pământului să "dea" vieţuitoare "după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti". Şi văzând că e bine, a spus: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră". Şi l-a pus "să stăpânească peste peştii apelor, păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.". Cum aceasta a fost ultima creaţie a lui Dumnezeu, cum după ziua a şasea a urmat ziua a şaptea, de odihnă, putem concluziona că scopul, încununarea întregii creaţii a fost Omul.Read more

Cartea 7 - Grădina

Cum ziceam în articolul trecut (vă puteţi convinge citind... Biblia), sursa J ne spune că JHWH, Domnul Dumnezeu, a făcut omul şi l-a pus în grădina pe care o sădise "în Eden, spre răsărit". Şi acolo a "făcut să răsară tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului". De aici ni se trage totul... Dar înainte să mergem mai departe cu povestea, să vedem unde este "grădina". Pentru că tradiţia a pus nume acestei grădini, nenumite de Biblie. De la locul unde se afla, "în Eden", i-a spus "grădina Edenului" şi, prin extrapolare, chiar Eden. I s-a mai spus "Rai" - şi nu mă întrebaţi de ce, că nu ştiu. Unii i-au mai spus Paradis - dar acesta înseamnă pur şi simplu "grădină" în limba farsi (persană): pairi-daeze. Şi pentru că încercările de a o găsi undeva pe pământ au dat greş, unii i-au mai spus Heavens, Ceruri. Adică, este şi acuma undeva, în Ceruri, această Grădină-Rai; dacă vom fi cuminţi, poate vom ajunge să o vedem...Read more

Cartea 8 - Căderea cunoaşterii

Acum, că am văzut unde era (sau nu) Grădina, să ne întoarcem în ea. Deci, Omul (Adam, deh) fusese "aşezat" în acea grădină "să o lucreze şi să o păzească". Şi să mănânce din toţi pomii - mai puţin din unul din ei: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină. Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mînânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." După care i-a căutat un ajutor - şi, pentru că nu i l-a găsit, chiar i-a făcut unul: pe Eva.Read more

Cartea 9 - Despre şerpi şi alte lighioane

Iată-ne, împreună cu Adam şi Eva, în faţa Pomului (cunoştinţei binelui şi răului). Să mâncăm, să nu mâncăm?... Dacă ne luăm după Biblie, am fi stat mult şi bine acolo – dacă nu apărea şarpele. Şi şarpele a apărut!Read more

Cartea 10 - Dragoni, zmei, balauri...

Înainte să ne despărţim de lighioane, să ne mai oprim puţin asupra Dragonilor. Cum ziceam, în Torah (şi, în general, Biblie), acest animal fantastic este extrem de rar întâlnit. Mai mult prin extrapolare putem echivala Leviathanul unui dragon. Mulţi cred că la baza lui a fost un caiman, sau poate Tiamat, „zeiţa-dragon” a sumerienilor, Mama zeilor şi personalizare a „apelor adânci”, a Oceanului (în sens biblic, a „adâncului de ape” deasupra căruia mişca duhul lui Dumnezeu). Numele are înţelesul de „sărat”. Un alt „balaur”, întâlnit în Psalmi, este Rahab, personificarea răului, a Duşmanului, cu care Dumnezeu va da bătălie pentru a reinstaura calmul, pacea...Read more

Cartea 11 - Să ne avem ca fraţii...

După ce am vorbit despre animale, să vedem cum este cu celce este, zic unii, tot un animal... Iată-i, dar, pe primii oameni alungaţi din Grădină. Acum, că tot ştiau ce e binele şi răul, puteau ajunge „ca Noi” nu numai în înţelepciune, ci chiar nemuritori, mâncând din Pomul vieţii. Deci, trebuiau daţi afară (din Rai)! Şi la poarta Grădinii, înspre Răsărit, El a pus „ nişte heruvimi care învârteau paloşul de foc ”.Read more

Pages

Subscribe to Religioase