Am vizionat de curând un film neobişnuit, „I am Dina". Vă scriu despre filmul acesta ca să îmi potolesc impresiile contradictorii şi să verific dacă asupra dumneavoastră va avea acelaşi efect.
Din raft, am ales o melodramă a regizorului danez Ole Bornedal, produsă de Nordisk Danemarca în colaborare cu Northern Lights (Norvegia), Felicia Film (Suedia), ApolloMedia şi Gemini Film (Germania) şi...
Aterizăm în Bucureşti. Simt o uşurare teribilă, o imensă piatră de dor ridicată de pe suflet şi gândurile se strâng în jurul unuia singur: cei dragi se află la 6 ore de Bucureşti, în mijlocul Transilvaniei, şi ne aşteaptă cu o mare nerăbdare şi cu toată minunăţia a tot ce înseamnă ‘Acasă'. In acelaşi timp însă mă încearcă o strângere de inimă cauzată de impresiile celor ce au vizitat România de curând şi poveştile de groază aduse cu ei: totul e murdar şi...
Gunoierul Vasile se trezi luni dimineaţă cu sentimentul că pluteşte.Gunoierul Vasile se trezi luni dimineaţă cu sentimentul că pluteşte. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se fac întotdeauna un sfert de oră înainte de a te da jos din pat, şi se puse pe scormonit, în labirintul de întîmplări de curînd petrecute, sensul ascuns al acestei stări pe cît de uimitoare, pe atît de plăcute. Nu cîştigase la loterie apartamentul, la bingo nici o linie (de altfel, dacă ar fi cîştigat la bingo, i-am fi spus, de bună seamă, miliardarul Vasile), nici o femeie nu îi înfierbîntase aşternutul şi nici minţile. Cert lucru, nu avea nici un motiv să simtă că pluteşte.
Mimi, Momo şi Mumu se numeau aşa deoarece erau fraţi. Altă cauză nu exista, oricât şi-ar fi dorit ei să afle. Erau orfani şi înrudirea era doar o presupunere lansată de Momo într-una din zilele sale inspirate.
Locuiau într-o casă din cărămidă roşie, la zece kilometri de oraş. Casa era încăpătoare, chiar prea încăpătoare pentru trei oameni la fel de singuri şi tineri, dar foarte diferiţi ca fire. Diferiţi în concepţii, atitudine, simţire.
Mumu credea că secolul XX e secolul ferestrelor, că poţi ajunge fără greutate unde vrei, numai...
România a decis recent, prin votul Parlamentului de la Bucureşti, să sprijine oficial politica SUA privind dezarmarea Irakului. Cu alte cuvinte, spaţiul aerian este deschis avioanelor americane, trenurile pline cu arme pot tranzita spatiul carpato-danubiano-pontic şi, mai mult, militarii români ar putea participa la unele operaţiuni de război. Este vorba, ce-i drept, doar de o unitate de geniu şi de o alta de asistenţă medicală.
Aveam în plan să scriu despre exploatarea minieră de la Roşia Montană. Cum totuşi acest subiect va fi de actualitate pentru multă vreme, m-am hotărât în schimb să scriu despre cele mai arzătoare subiecte ale lunii noiembrie: alegerile din America şi din România.
Stătea într-o zi Păcală în târg, alături de un grup de hamali, doar-doar o face şi el vreun ban. Iată că se arată un negustor de-i mersese vestea de om hapsân şi maţe-fripte ce era. Ceilalţi hamali se traseră înapoi: se vedea că-l cunoşteau prea bine...
Au început zilele închise de toamnă, umede cu mâzgă, haine jilave şi murdărie pe lăbuţe. Dimineaţa Maria se duce singură la şcoală şi numai la ieşire îi asigur protecţia, însoţit de Max. S-a făcut mare şi frumoasă nepoata noastră! Aseară plimbându-ne cu rolele pe la Casa de cultură l-am pomenit pe Bebe şi sunt sigur că-şi muşcã limba-n somn. Ce imensă e prostia românească: să exporţi materia cenuşie în loc să exporţi produse finite create cu ajutorul ei! ...
Lectura de seară
Comentarii