Românului i s'ar putea învinui ca trăieşte în dor, or cu dor, şi pe bună dreptate.
Golda Meir a răspuns odată la acuzaţia adusă Evreilor, că trăiesc prea mult în istorie, în felul următor: "Noi nu trăim în istorie ci istoria trăieşte în noi". Cred că în acelaşi mod am putea răspunde şi noi, Românii: noi nu trăim în dor, ci dorul trăieşte în noi.
S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre dor, deşi încă nu s-a ajuns la o definiţie unanim acceptată. Că nu se poate traduce în altă limba, că e un fenomen prea complex, or prea vag, fără hotare. Este totuşi ceva pozitiv în...
În romanul "Roşu ucigaş", Jeroen Brouwers(2) porneşte de la momentul prezent al morţii mamei sale, plan care alternează cu întoarceri în copilărie când el, copilul de patru-cinci ani, a trebuit să trăiască - împreună cu mama, sora şi bunica lui - în lagărul japonez Tjideng, din "Batavia înconjurată cu ziduri de cazemată, turnuri şi sârmă ghimpată. În casele de piatră de-acolo au trăit închise mii de femei din Europa, împreună cu copiii lor, pe suprafeţe de câţiva centimetri pătraţi măsuraţi cu liniarul, suprafeţe pe care erau dispuse să şi le apere până la ultima lor picătură de sânge: chiar şi pervazurile ferestrelor erau locuite, şi pragurile, şi fiecare casă a scărilor mai deosebită, verandele, coridoarele, aerul însuşi din case era locuit, - cine avea un hamac trăia printre frânghiile cu rufe puse la uscat şi întinse peste tot, îmbrăcăminte zdrenţăroasă şi puturoasă." Aici a locuit vreme de aproape doi ani, "împreună cu alte câteva zeci de persoane într-o bucătărie, - noi locuiam pe dulapul-masă din jurul spălătorului de vase.
Conform tradiţiei Grecilor antici muzele au fost fiicele memoriei; dintre cele nouă muze, şapte sânt asociate direct sau indirect cu versul, deci cu poezia.
"Minţii noastre îi place să dicotomeze" (aici în sensul de a forma o "realitate" în perechi diametral opuse) spunea St. Jay Gould într-o carte oarecum surprinzătoare pentru un biologist, fie el chiar profesor la Harvard ("The Arrow of Time"). Adevărul este că trăim în două lumi, simultan. O lume exterioară, de precizie şi claritate, cantitativă şi obiectivă, şi o lume interioară, mai apropiată şi total diferită:...
Mai demult, un cititor al revistei m-a criticat pentru faptul că "scriu numai de rău" despre români. Chiar avem numai defecte? Nu se pot scrie şi lucruri de laudă? În România Liberă din 1 Septembrie 2001, a apărut o ştire pe care v-o redau alăturat:
[[wysiwyg_imageupload:91:]]Asa se intitulează cartea d-rei Rosa del Conte, profesoară de literatură romană la Universitatea din Roma : "Mihai Eminescu o dell"Assoluto" (Istitutto di Filologia Romanza della Universita di Roma, studi e Testi: Societa Tipografica Editrice Modenese, Modena, 1963, 482 pag. ). Este fără îndoială cea mai vastă monografie închinată, într-o limbă străină, lui Mihai Eminescu. (Pe cât ştiu, cartea profesorului Allain Guillermou despre Lirica lui Eminescu n-a apărut încă). Dacă n-ar fi decât faptul...
Azi am întrebat şi noi la "Domo" cum am putea lua un aragaz "Bosch" în rate. Vânzătorul a întrebat-o pe Victoria: "Dar câţi ani aveţi?" - "59", i-a răspuns Victoria, şi a continuat: "Mi se pare brutală şi nepoliticoasă această întrebare!". În replică vânzătorul a-nceput să răstească o teorie că el trebuie să se asigure că cel care cumpără nu moare înainte de a-şi achita ratele şi dacă vrem să luăm, să facem un împrumut la o Bancă, dar şi acolo o să ni se pună aceeaşi întrebare, poate şi mai şi... La spiciul ăsta a intervenit şi patronul )un malac, dar cu lovele / ce ascultă doar manele) care ne-a lămurit că vom avea un aragaz la Paştele Cailor.
După atacul japonezilor din 1942 asupra flotei americane aflată la baza navală Pearl Harbour, a fost iniţiat peste noapte Proiectul Manhattan. La mijlocul anului 1944 peste 200.000 de oameni lucrau, în nouă localităţi dierite ale SUA, la acest proiect. Scopul era construirea unei bombe atomice împotriva lui Hitler. Era o sarcină extrem de grea dar frica de o eventuală victorie a Germaniei şi instaurarea lui Hitler ca dictator al întregii lumi era enormă. Unul dintre demersurile cele mai importante care s-au făcut în acest...
România este o ţară în care nu ai timp să te plictiseşti. Cum zicea cineva: "trăiesc în România şi asta îmi ocupă tot timpul!" Să nu înţelegeţi însă de aici că noi, românii, urcându-ne în avion - sau doar în autobuz - scăpăm de această „viaţă plină". Om ajunge noi prin alte societăţi, dar, cel puţin între noi, ne simţim ca acasă...
Fraţilor şi surorilor, e ceva rău. Pute, cum zicea tata Will, pe undeva p-acilea (nu neapărat în Dania). Dacă un român (român, nu polonez, nu mexican, nu eskimos...
Casa era mare, cu două nivele. La demisol se afla bucătăria largă, în formă de pătrat, cu ferestrele tăiate în partea de sus a peretelui, pe care bunica le acoperise cu perdeluţe roşii. Mirosea puternic a suc de roşii. Pe treptele de piatră ce coborau în încăpere, bunica zări o pereche de cizme înalte, negre, soldăţeşti. Nu reuşea să vadă mai sus de genunchi. - Ce faci aici? - Stau, zic, mă gândesc. - De ce nu vorbeşti cu mine? Tăceam şi încercam să văd mai sus de genunchi. Mai sus de genunchi nu era un soldat, ci o femeie...
Am vizionat de curând un film neobişnuit, „I am Dina". Vă scriu despre filmul acesta ca să îmi potolesc impresiile contradictorii şi să verific dacă asupra dumneavoastră va avea acelaşi efect.
Din raft, am ales o melodramă a regizorului danez Ole Bornedal, produsă de Nordisk Danemarca în colaborare cu Northern Lights (Norvegia), Felicia Film (Suedia), ApolloMedia şi Gemini Film (Germania) şi...
Lectura de seară
Comentarii