Viaţa omenească este supusă unei duble polarizări: pe de-o parte, ne mişcăm într-un spaţiu exterior, trecător, limitativ, unde geografia şi istoria se împletesc inevitabil în buclele unui timp unidirecţional, fără de întoarcere, ancoraţi între nostalgii şi speranţe, între trecut şi viitor, între putinţă şi neputinţă. Pe de altă parte, suntem predestinaţi unei dezmărginiri şi eliberări a fiinţei noastre de toate clişeele impuse exterior si interior, dacă, prin trepte nebănuite, reuşim să găsim în noi înşine geografia...
Costel Baboş a debutat editorial cu Un om din Wayfalua, Editura Marineasa, Timişoara, 1994, volum de proză scurtă ce semnala cititorilor şi criticii apariţia în spaţiul literar a unui scriitor talentat, înzestrat cu o viziune originală asupra faptului de viaţă şi capabil de o analiză artistică matură şi convingătoare. Aceste însuşiri, remarcate atunci, sunt încă mai evidente în cartea de...
Din nou, se apropie Crăciunul. Se apropie trecerea dintre ani. Şi, dincolo de bucurie, ca întotdeauna, mă întreb ce semnificaţie dăm noi, românii, acestor obiceiuri.
Desigur, din nou va trebui să generalizez. Câte bordeiuri, atâtea obiceiuri, se zice. Mai ales că trăim în două lumi diferite: acasa de-acasă şi cea din diaspora. Modul în care fiecare îşi celebrează sărbătorile este diferit chiar şi în cadrul aceleiaşi familii, d"apoi la oameni trăind în lumi diferite. Şi din care unii vor să păstreze, pe cât se poate de autentic, tradiţiile moştenite, în timp ce alţii vor să le uite cât mai repede pentru a se integra deplin în societatea şi cultura de adopţie. Vă rog să mă credeţi, nu laud şi nu resping niciuna din aceste opţiuni, ele sunt personale şi fiecare trebuie să fie mulţumit de propria decizie luată.
Am primit, in sfarsit, un telefon de la un cititor al revistei spunand ca i-a placut articolul din numarul 9, referitor la limbajul folosit in contractele de imprumut financiar. M-am bucurat nu numai pentru faptul ca am fost laudat dar mai ales pentru faptul ca revista a inceput sa se bucure de tot mai multa atentie din partea romanilor. Chiar daca eram criticat , sugerandu-mi-se o parere de imbunatatire atat ca subiecte cat si ca stil, revista si-ar fi implinit menirea de a fi citita si prin asta scopul ei de a apropia pe toti cei de origine romana.
Tribulaţiile lui Abraham au continuat, în ciuda faptului că îşi schimbase numele. Sau poate tocmai de aceea. După distrugerea cetăţilor din câmpie (şi păcatul dintre Lot şi ficele lui), aflăm că Abraham porneşte spre „ţara de meazăzi” – spre Gerar. De fapt, Gerar este aşezat cumva spre vest de Hebron, „în ţara Filistinilor” – cum spune autorul, introducând un alt anacronism. Filistenii aveau să ocupe regiunea la vreo cinci sute de ani după Abraham...Dar e adevărat, Gerar era o cetate în nordul Negev-ului, regiunea care însemna pur şi simplu „sud”, cea care se întinde la sud de Canan până în Sinai şi golful Mării Roşii şi spre răsărit, în nordul peninsulei Arabia. Singura localitate mai la sud de Gerar urma să fie Barsheba, întemeiată chiar de Abraham.
"Cu grele răsuflete apele dorm, Pe lanuri dorm spicele grele, Asupra pădurii veghează de sus Cetatea eternelor stele. Luceafărul bolnav în lumea de'ngheţ, Clipeşte din gene molatic, Când dorul pribeag de pe-o creastă de ulm Şi-l geme porumbul sălbatic... ....... Se duce iar vântul, pribeagul drumeţ, Sfios fâlfâind din aripă, Din doru-i aprins, şi-n veci călător O doină domol se'nfiripă..." (Octavian Goga - Dimineaţa)...
Datorită faptului că "şocul" dintre românul nou venit şi "zidul" socio-cultural, specific Nord Americii, este atât de puternic, această rubrică doreşte să prezinte diferitele situaţii în care fiecare din noi a fost pus. Bineânţeles că această acţiune nu poate avea fiinţă dacă nu există participare directă - sau indirectă - a cititorilor acestei reviste
Pentru protejarea sentimentului individual, numele celor în cauză va fi substituit, or - doar la cerere - se vor folosi iniţialele numelui în cauză
500 de ani de la trecerea în veşnicie a marelui voievod
„Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui")Ps. 67,36)
Neamul nostru românesc şi acest pământ binecuvântat de Dumnezeu, au zămislit din sânul lor, de-a lungul milenarei lor istorii, oameni de seamă care prin viaţa şi faptele lor au reuşi să rămână...
Hermeneutica zădărniciei
"Cu grele răsuflete apele dorm,
ANUL OMAGIAL
Comentarii