De ce nu îmi dă pace gândul trădării ? De ce iese istoria din cărţi şi se aşează la masa contemporaneităţii pentru a ne arăta că nu am învăţat nimic din trecut? Să ne fi dezvăţat şi de exerciţiul miturilor şi al basmelor în care binele şi răul se despart ca uscatul de ape ? Invocaţia adevărului poate fi condamnată la inconsistenţă ? Într-o lume a diversificării ştiinţifice şi culturale fără precedent să-şi fi pierdut adevărul valoarea sa de reper ? După revoluţie, timp de 16 ani pare să ne fi pierit graiul, de unde până atunci, de-a...
Cred că, în timp, a te lua de-un patriot din ăsta care a colaborat cu Secu va deveni pur şi simplu o mitocănie, o lipsă de bun simţ. Uite aici cum reacţionează ditamai rectorul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Om gingaş, nu jucărie!
Iar pe lângă turnătorii față de care ne arătăm atât de clemenți, majoritatea dintre noi, mai sunt cei care au practicat teroarea din convingere. Nu ar fi necesar un "proces Nurnberg", pentru ei? Cei fanatici, cei inumani, cei care amenințau, șantajau și înfăptuiau. Turnătorii ...“ n-ar fi păcat să fie doar ei țapii ispășitori? (nu că ar fi...)
La capitolul turnători, aș face distincția: cei care au turnat cu nonșalanța, pentru beneficii; cei care au fost oarecum forțați - din frică pentru propria integritate fizică sau poziție socială, sau din lipsă reală a alternativei (un exemplu ar fi amenințările că răul s-ar răsfrânge asupra copilului tău dacă nu accepți să-l torni pe X). Sunt diferențe de nuanță, însă ele tot nu șterg vina (chiar dacă o mai pot estompa în ultimul caz). Și tot la capitolul ăsta, o ultimă distincție: cei care au spus după '89 și cei care n-au spus. (Antohi zice că n-a spus pentru că se simțea pentru prima dată liber, voia să profite de această libertate, să își construiască o biografie liberă și alte blabla-uri; or un om ca el știe că libertatea nu ți-o construiești pe baza unei biografii mocirlite cu turnătorie de ultimă speță; dimpotrivă, ca să își construiască o biografie liberă, cu atât mai necesar era să spună la timp.)
Dacă aș accepta varianta "tuturor ne-a fost aceeași frică și toți am fost la fel de lași", atunci ce facem cu oamenii precum Goma și mulți asemenea lui?
Dosariada este încă unul din paradoxurile unicei, minunatei și surprinzătoarei. Daca te aștepți să se întâmple ceva, bineînțeles nu se va întâmpla - poate tocmai pentru că sunt întrunite toate condițiile să se întâmple. Pe de altă parte, ceva ce ar părea absurd să se întâmple, se va întâmpla negreșit... Ofițeri de securitate activi și informatori pe ștate de plată declarați nevinovați, muște strivite sub oprobiul public pentru doi rahați, formatori de opinie intransigenți apărându-și public prietenul trădător - după ce ținuseră ascunsă luni de zile informația că da, a fost informator; popi "patrioți" care au trădat taina spovedaniei "doar" în privința turiștilor străini; torționari deveniți eroi ai neamului pentru că apărau "cuceririli"... Ce mai poți spune despre Dosariadă?
în lipsă de altă idee mai bună, luna trecută mă hotărâsem să mai ating puțin acest subiect - dar m-a apucat greața și marea lehamite. Este atât de grotesc totul încât a încetat să mai fie o glumă proastă. Am scris despre intrarea în UE - de parcă asta va rezolva ceva. Vom ajunge așa să râdem ca nebunii: colegii noștri din UE chiar ne vor crede nebuni că putem râde de un asemenea subiect:-)
Nu, Carmen, românii nu au fost informatori de diferite nuanțe, ci a "informat" așa și atât cât a putut. Nimeni nu a fost amenințat că va avea copilul "accidentat", nimeni nu a fost amenințat că va înfunda pușcăria dacă nu devine informator. Vorbim de anii 70-80, nu de 50-60! Ne-am transformat cu toții -inclusiv eu! - în oameni preocupați doar de supraviețuirea personală. "Și ce e rău cu asta?", poți întreba tu. în fond, este prima lege: supraviețuirea individuală și perpetuarea speciei. Nu subliniez că ar trebui, cel puțin teoretic, să ne deosebim de animale, dar în fapt despre supraviețuirea noastră sub comunism pot spune doar atâta: am vrut să supraviețuim cât mai bine:-) Cât mai "decent". Cu o carieră frumoasă, salam fără soia, cafea fără nechezol, o excursie în străinătate, o Dacie neagră cu număr mic, o sinecură pe undeva, o carte publicată etc. Pentru acestă "decență" am fost, cei mai mulți, gata de orice mizerie. Animalul cel mai animal, dacă ar putea spune ceva, ne-ar spune: "De aceea am preferat să fiu doar animal". Uneori îl admir pentru asta:-)
În sfârşit, a venit vara! Bucurie mare, soare şi câte un pic de timp liber în care să ne relaxăm. Toate bucuriile verii trebuie însă savurate cu mici rezerve, pe ici pe colo, pentru că ce-i prea mult devine nociv. Suntem atât de nerăbdători să gustăm din tot ce natura (şi nu numai) are de oferit în timpul verii, încât uităm de nişte măsuri de precauţie necesare şi utile - fie că ne referim la present sau viitor.
"Iar Geţii, cei ce se cred nemuritori... ei cred că nu mor şi că cel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis..." (Herodot)
Folclorul nostru cred că este cea mai fidelă reprezentare a sufletului românesc, inclusiv lirismul său, atingând sublimul în balada Mioriţa. Ca orice literatură, folclorul este un întreg. La noi folclorul a fost principalul creator (comparat cu "creaţia cultă") până pe la începutul secolului al XIX-lea, treptat reducându-şi rolul creativ; a mai...
Cum ziceam rândul trecut, Vechiul Testament se împarte în mai multe secţiuni. Prima reprezintă Torah, Legea, sau Pentateuh. Urmează Profeţii (Mari - şase, şi Mici - 12) şi Scrierile.
Jorge Luis Borges nu a depasit niciodata structura naratiunii scurte. Bulversind, asa cum ii vine bine unui scriitor genial, "ordinea" genurilor literare, chiar pe un spatiu restrins, argentinianul se joaca mereu cu eseul, povestea si poezia, construind fragile si baroce castele de nisip. Volumul Evaristo Carriego, esential in maturizarea scriiturii sale, publicat in 1930, ii deschide lumea copilariei, caci Borges traieste intotdeauna "prin oglinda". Surprinsi, multi dintre criticii vremii nu reusesc sa inteleaga demersul sau dincolo de biografic (viata poetului Carriego). Mahalalele...
Străbatem, în Europa, o epocă de criză spirituală care era inevitabilă...
Destindere? Suntem solicitaţi să credem că nu destindere se produce, ci distrugere; că e o intreagă lume veche care piere... Ni se afirmă că tot ceea ce socoteam de neclintit, a fost răsturnat; că tot ceea ce priveam ca veşnic, a fost nimicit; că tot ceea ce considerăm frumos, a fost schilodit. Că insuşi Occidentul, esenţa Europei, zguduit până în temelii, a scăpat din mână frânele, şi nava inteligenţei umane, cu coastele avariate, ar fi acum pradă valurilor, şi a stâncilor. Şi ca firească şi...
Săptămâna viitoare vom sărbători Ziua Naţională în al treişpelea an de libertate. De când mă ştiu, acesta este cel de-al treilea sistem social care a venit cu ziua sa naţională şi cu imnul său. Primul a fost sistemul capitalist şi pînă în clasa a III-a am sărbătorit ziua naţională la 10 mai - ziua când a sosit regele Carol I în ţară - şi am cântat “Trăiască Regele în pace şi onor, de ţară iubitor şi apărător de ţară...”.
Al doilea sistem - cel comunist instaurat de ruşi - ne-a dictat ziua de 23...
Notă: încercăm să punem în această categorie, pe lângă personalităţile binecunoscute de noi toţi, şi alte caractere marcante din istoria şi cultura Românească, unele cunoscute mai bine de străini decât de noi, care din motive evidente (mai ales politice) nu s-au popularizat. Istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost ea.
Regina Maria i-a făcut cunoscuţi pe Români printre străini mai mult decât politicienii timpului. Printre alte materiale ea a publicat o...
Mai e o săptămână şi vom vedea ce se va întâmpla după alegeri. Deocamdată lupta e acerbă, actorii sunt încrâncenaţi şi propaganda urâţeşte oraşul. Ieri s-a-nchis Târgul de carte de la Bucureşti. 190 de edituri, mii de titluri, multe biografii, etc. În ultimul timp Cristoiu ne-o bagă pe ecran pe nepoata lui Ceauşescu, fata lui Marin, care, la "revoluţie" a murit misterios la Viena. Asta a scris o carte! Acum este profesor universitar de rusă şi dacă face în cercurile universitare aceeaşi propagandă...
Desigur, la prima vedere, ştirea arestării de către procurorii DNA a Prefectului de Iaşi şi a lotului dumisale, într-un caz de mită evaluată între 600 de mii şi 1 milion de Euro, nu este una bună. Ea nu este, de altfel, nici măcar la cea de-a doua vedere! Nu este bine nici pentru dl. Radu Prisecariu, transformat din prefectul anului 2005 în coruptul anului 2006, cum nu cade bine nici pentru oraşul meu, Iaşi, care, după ce a ajuns să concureze pentru „polul sărăciei”, se vede acum în situaţia de a se bate pentru un loc fruntaş în topul corupţiei....
Comments
Cred că, în timp, a te lua
Cred că, în timp, a te lua de-un patriot din ăsta care a colaborat cu Secu va deveni pur şi simplu o mitocănie, o lipsă de bun simţ. Uite aici cum reacţionează ditamai rectorul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Om gingaş, nu jucărie!
http://www.evz.ro/detalii/stiri/prorector-la-universitatea-din-iasi-info...
Re: Dosariada și manierele elegante
Iar pe lângă turnătorii față de care ne arătăm atât de clemenți, majoritatea dintre noi, mai sunt cei care au practicat teroarea din convingere.
Nu ar fi necesar un "proces Nurnberg", pentru ei? Cei fanatici, cei inumani, cei care amenințau, șantajau și înfăptuiau.
Turnătorii ...“ n-ar fi păcat să fie doar ei țapii ispășitori? (nu că ar fi...)
La capitolul turnători, aș face distincția: cei care au turnat cu nonșalanța, pentru beneficii; cei care au fost oarecum forțați - din frică pentru propria integritate fizică sau poziție socială, sau din lipsă reală a alternativei (un exemplu ar fi amenințările că răul s-ar răsfrânge asupra copilului tău dacă nu accepți să-l torni pe X).
Sunt diferențe de nuanță, însă ele tot nu șterg vina (chiar dacă o mai pot estompa în ultimul caz).
Și tot la capitolul ăsta, o ultimă distincție: cei care au spus după '89 și cei care n-au spus. (Antohi zice că n-a spus pentru că se simțea pentru prima dată liber, voia să profite de această libertate, să își construiască o biografie liberă și alte blabla-uri; or un om ca el știe că libertatea nu ți-o construiești pe baza unei biografii mocirlite cu turnătorie de ultimă speță; dimpotrivă, ca să își construiască o biografie liberă, cu atât mai necesar era să spună la timp.)
Dacă aș accepta varianta "tuturor ne-a fost aceeași frică și toți am fost la fel de lași", atunci ce facem cu oamenii precum Goma și mulți asemenea lui?
Re: Dosariada și manierele elegante
Dosariada este încă unul din paradoxurile unicei, minunatei și surprinzătoarei. Daca te aștepți să se întâmple ceva, bineînțeles nu se va întâmpla - poate tocmai pentru că sunt întrunite toate condițiile să se întâmple. Pe de altă parte, ceva ce ar părea absurd să se întâmple, se va întâmpla negreșit... Ofițeri de securitate activi și informatori pe ștate de plată declarați nevinovați, muște strivite sub oprobiul public pentru doi rahați, formatori de opinie intransigenți apărându-și public prietenul trădător - după ce ținuseră ascunsă luni de zile informația că da, a fost informator; popi "patrioți" care au trădat taina spovedaniei "doar" în privința turiștilor străini; torționari deveniți eroi ai neamului pentru că apărau "cuceririli"... Ce mai poți spune despre Dosariadă?
în lipsă de altă idee mai bună, luna trecută mă hotărâsem să mai ating puțin acest subiect - dar m-a apucat greața și marea lehamite. Este atât de grotesc totul încât a încetat să mai fie o glumă proastă. Am scris despre intrarea în UE - de parcă asta va rezolva ceva. Vom ajunge așa să râdem ca nebunii: colegii noștri din UE chiar ne vor crede nebuni că putem râde de un asemenea subiect:-)
Nu, Carmen, românii nu au fost informatori de diferite nuanțe, ci a "informat" așa și atât cât a putut. Nimeni nu a fost amenințat că va avea copilul "accidentat", nimeni nu a fost amenințat că va înfunda pușcăria dacă nu devine informator. Vorbim de anii 70-80, nu de 50-60! Ne-am transformat cu toții -inclusiv eu! - în oameni preocupați doar de supraviețuirea personală. "Și ce e rău cu asta?", poți întreba tu. în fond, este prima lege: supraviețuirea individuală și perpetuarea speciei. Nu subliniez că ar trebui, cel puțin teoretic, să ne deosebim de animale, dar în fapt despre supraviețuirea noastră sub comunism pot spune doar atâta: am vrut să supraviețuim cât mai bine:-) Cât mai "decent". Cu o carieră frumoasă, salam fără soia, cafea fără nechezol, o excursie în străinătate, o Dacie neagră cu număr mic, o sinecură pe undeva, o carte publicată etc. Pentru acestă "decență" am fost, cei mai mulți, gata de orice mizerie. Animalul cel mai animal, dacă ar putea spune ceva, ne-ar spune: "De aceea am preferat să fiu doar animal". Uneori îl admir pentru asta:-)
Nick