Valoarea omului este titlul conferinţei susţinută în Aula Universităţii din Iaşi, de filosoful Ioan Petrovici, la 28 octombrie 1923, în folosul Societăţii de profilaxie a tuberculozei.
Autorul porneşte în demersul său socio-filosofic de la ideea că orice fiinţă umană posedă, în primul rând, o valoare prin însăşi calitatea sa de fiinţă umană; că orice fiinţă omenească, oricât ar fi ea de “dărăpănată”, nu trebuie aruncată la periferia societăţii , ci trebuie să fie sprijinită să trăiască.
Avangarda literară îşi trage seva din nihilismele filosofice de la începutul secolului trecut şi defineşte un moment de ruptură la toate nivelurile, renegarea şi reconsiderarea tradiţiei, a gusturilor estetice anterioare, instituirea unor noi raporturi între creator şi consumatorul de literatură. De remarcat că receptorul cultural de la noi abia acum a început să capete apetenţă pentru elementele înnoitoare introduse de avangarda literară.
În societăţile tradiţionale, bardul orb constituie o funcţie răspândită atât în Europa cât şi în Asia. Orbeţii erau băsmuitorii acompaniaţi de ceteră, mulţi dintre ei fiind orbi. Între orbete şi lume se interpune o pânză de păianjen, astfel încât activitatea lui nu poate fi distrasă de nicio faptă, el rămânând centrul universului.
Comentarii