Un lucru simplu, iată, s-a produs:
O gâză, pe un drum în calea mea,
A fost strivită. Viaţa i-a apus.
Dar cine-şi va mai aminti de ea?
Oare chiar tot ce-n lumea asta moare,
Fie că-i gâză, iarbă, floare, pom,
Dispare-n urma noastra în uitare,
Deşi au suflet toate, ca un om?
Eu zic că, uneori, cel ce-a murit
Şi i-ai aflat suspinul lung şi greu,
E mult mai demn să fie pomenit
Şi să rămână-n suflete, mereu.
Tu, gâză ce-ai murit, biata de tine,
Tu care- |
...
Comentarii