Adrian MUNTEANU

a-3-a zi: CEARTA

Submitted by on

...
Demult, demult, când printre noi erau
Doar cer înalt, pământ şi nopţi cu lună,
Iarna şi Vara aprig se certau,
Spunând că fiecare e mai bună.

Iarna cu norii albi se grozăvea,
Cu sania şi omul de zăpadă,
Cu sfânt Crăciun, colinde, plug şi stea
Şi revărsări de bucurii grămadă.

Vara credea că dintre ele este
De oameni mai iubită, căci ea are
De partea ei căldura, ca o zestre
De poame bune, mângâiate-n soare.

Dar va răspunde Iarna cu-albe flori
Că-i mai

Articole Atheneum: 

a 30-a zi: Greierele

Submitted by on

  Greierele

Era odată om cu suflet bun.
Ştia să cânte. Strune de vioară
Alcătuiau cântări din veac străbun
Ce făureau în suflete comoară.

În ţara unui rege locuia.
Acesta lacom e după putere,
Iar cântecul ce-ades îl auzea
El îl ura, îi provoca durere.

Odată când aude ca prin vis
Acorduri de vioară fermecată.
Pe slujitori degrabă i-a trimis
Ca să sfărâme cântecul pe dată.

...

Articole Atheneum: 

a-13-a zi: - FRUNZA

Submitted by on

...
Toamna târzie încă aducea
Câte o geană palidă de soare.
Un copilaş spre munte lung privea
Miracolul din frunza care moare.

Îi par cu toate păsări care dau
Din aripi, într-un zbor fără sfârşit.
Copilul prinde-o frunză. Clipe stau
Cât puştiul o-ntrebare a rostit :

- Spune-mi tu, frunză ce te văd pe lume,
Cu chip îngălbenit de ploi şi dor,
Bătută de-anotimpuri şi de brume,
Unde te duci, cu trupul tău în zbor?

- Nu ştii, copile, că tot ce sporeşte
Sub

Articole Atheneum: 

a-4-a zi: DESENUL

Submitted by on

...
Un copilaş de câţiva anişori
S-a hotărât pe foi să deseneze
Tot ce iubeşte, cu multe culori,
Din inimă curată să creeze.

Întâi a desenat-o el pe mama ;
Frumoasă şi cu ochi de catifea.
Avea un chip de zână, îţi dai seama.
Aşa în ochii lui el o vedea.

Pe tata cum se joacă îl arată,
Căci asta face des cu ai lui fii,
Încât bunica-l ceartă cateodată
C-a dat în mintea lor de răi copii.

Bunica-i desenată-n uniformă.
Ce uniformă ? Poate ştiţi cu toţi :

Articole Atheneum: 

prima zi: FURTUNA

Submitted by on

...
Un împărat are-n sfârşit o fiică.
El şi-a dorit să fie blândă, bună,
Dar s-a-ntâmplat să fie fără frică,
Precum o zi ce nu vrea să apună..

Creştea şi aducea pentru părinţi
Numai necazuri, orişiunde trece.
Prin cap îi zboară năluciri fierbinţi
Şi-n răutate nimeni n-o întrece.

La douăzeci de ani se-apropia
Ziua de naştere. Toţi se socot
Să facă masă mare şi la ea
Duium de prinţi pofteau, de peste tot

Prinţesa cea nestăpânită vine
Pe la

Articole Atheneum: 

a-15-a zi: BASMUL

Submitted by on

...
M-a întrebat un puşti, la fel ca voi,
De ce scriu basme, pentru ce anume ?
Am dat cumva secundele-napoi
Şi vreau mai tânăr să mă văd în lume ?

Nici pomeneală. Anii nu se-ntorc.
Nu eşti decât aşa cum ţi-a fost scris.
Nici nu gândesc ca lacrimi eu să storc
Din ochii voştri, căutând un vis.

Eu basme scriu, pentru că-i iarba verde
Şi cresc copacii zilnic către nori.
Admir o floare, trupul ei se pierde
În ploile ce mă cuprind în zori.

Nu-i rău când ploaia vine

Articole Atheneum: 

A 29-a zi: CULOAREA

Submitted by on

La început zăpada, ca şi vântul
Şi ploaia nu aveau nici o culoare.
Ades zăpada îşi uita cuvântul
Purtat de vânt şi nori din floare-n floare.

Ea îşi dorea ca oamenii s-o vadă
Atunci când se aşterne pe pământ
Şi fiecare fulg de nea să creadă
Că nu se pierde spulberat în vânt.

S-a apucat zăpada ca să ceară
Albastrelor şi galbenelor flori,
Împrăştiate într-o primăvară,
Să-i dea şi ei doar una din culori.

Apoi de iarbă s-a rugat, fierbinte,
Să-i împrumute proaspătul ei verde
Care ieşea de sub pământ, cuminte
Când...

Articole Atheneum: 

Subscribe to Adrian MUNTEANU