Iubeşte, bea şi taci. Nimic nu-i restul,
Ci doar un nor descumpănit de ploaie
Ce-ar revărsa în mine reci şuvoaie
De nu ar fi să-mi las la uşă lestul.

În tinda casei umbra se înmoaie
Şi prin artere se-mblânzeşte gestul.
Aproape cred că am trădat incestul
Secundelor culcate în noroaie.

Pun stavilă pe-nchipuiri livide,
Să nu pătrundă nici un straniu glas.
Săgeata clipei tainic se divide

În zeci de mii de cioburi de pripas.
Se-opreşte gongul vorbelor avide
Şi doar tăcerea-n mine a rămas.

14 ianuarie 2005