Ilustratie de Daniela Moga

Prind geana ierbii, şoapta ce mi-e dragă,
Tot ce-a rămas surprins de axiomă,
Un bocet alb, cu îngânări de rromă
Şi sâni aprinşi, în aromire vagă.

Sunt toate doar o dâră fumegândă,
O rămăşiţă-n scalpul unui gând
Cu dinţi de lut şi pururea la pândă.

Le voi păstra mereu agonizând,
Rânjind parşiv sau cu privirea blândă,
Tot alergând de mine, alergând.