Sincer, fără ferestre

Sincer, fără ferestre

sincer, fără ferestre (din ciclul antimythologica)

insomniac, mă închid deschis spre mine

noaptea deşertul rămâne sincer doar cerul se face negru

fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea

nimic nu mă convinge, melcii au pornit deja spre zori;

alunec spre mine, călcâiul mi l-am lăsat acasă

arcurile voastre trimit fără noimă săgeţi fără oprire

nepăsător nu vă văd, cafeaua mea e uscată, aşa îmi place

drumul mi-l aleg la întâmplare el rămâne sincer şi îi pun semn

"pe-aici a trecut casa mea, fără ferestre"

Cenaclu Literar: