sincer, fără ferestre (din ciclul antimythologica)

insomniac, mă închid deschis spre mine

noaptea deşertul rămâne sincer doar cerul se face negru

fără grabă am să mă joc de-a băutorul de cafea

nimic nu mă convinge, melcii au pornit deja spre zori;

alunec spre mine, călcâiul mi l-am lăsat acasă

arcurile voastre trimit fără noimă săgeţi fără oprire

nepăsător nu vă văd, cafeaua mea e uscată, aşa îmi place

drumul mi-l aleg la întâmplare el rămâne sincer şi îi pun semn

"pe-aici a trecut casa mea, fără ferestre"