Gunoierul Vasile se trezi luni dimineaţă cu sentimentul că pluteşte.Gunoierul Vasile se trezi luni dimineaţă cu sentimentul că pluteşte. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se fac întotdeauna un sfert de oră înainte de a te da jos din pat, şi se puse pe scormonit, în labirintul de întîmplări de curînd petrecute, sensul ascuns al acestei stări pe cît de uimitoare, pe atît de plăcute. Nu cîştigase la loterie apartamentul, la bingo nici o linie (de altfel, dacă ar fi cîştigat la bingo, i-am fi spus, de bună seamă, miliardarul Vasile), nici o femeie nu îi înfierbîntase aşternutul şi nici minţile. Cert lucru, nu avea nici un motiv să simtă că pluteşte.
De la apariţia primelor manifestări Ştiinţifice" au trecut sigur mii de ani; au trecut de fapt foarte multe mii de ani. Numindu-le azi Ştiinţa Aplicată, Tehnologie, Inginerie, sau - pentru primele culturi umane - folosind doar expresii mai primitive, modeste, ca de pildă "ansambluri [accesibile local] de cunoştinţe practice", sau chiar - doar - "îndemânări şi cunoştinţe [practice] specifice timpului, ...şi tradiţionale", Ştiinţa Aplicată a Planetei Pamânt a parcurs - în Timp şi realizări - un drum imens înainte... în singura direcţie posibilă, sau ASTA ni s-a spus...
În luna care a trecut am avut parte de festivaluri, o cursă de automobilism, spectacole de artificii şi muzică, Pacific Naţional Exhibition şi multe alte manifestări culturale, sportive şi artistice. Aş vrea să vă povestesc despre nopţile cu artificii poate şi din motivul că îmi aduc aminte de visele din copilărie, cu sărbători mari, oameni mulţi şi fericiţi şi de cerul nopţii plin de lumină şi culoare. Spectacolul dansului luminii în ritmul muzicii fascinează în fiecare an chiar dacă organizatorii şi sponsorii s-au mai schimbat...
De la nimic până la absolut ar fi o anumită distanţă mai mult sau mai puţin conştientizată, o distanţă măsurabilă într-o oarecare măsură, o întindere ce ar părea scurtă pentru unii şi lungă pentru alţii. S-ar pune problema ce zace dincolo de limita perceptibilului, până unde, prin intuiţie, ar începe absolutul şi în aceeaşi măsură, de unde, prin aceeaşi premonitorie intuiţie începe nimicul.
S-ar spune că nimicul e ceva ce nu există, precum nici absolutul. Dar, fără îndoială, prin experienţa de zi cu zi, mai puţin de absolut există, precum există mai mult de nimic.
A treia zi după Sf. Ilie, Guţu Făiniş avu parte de ghinioane, care mai de care, doar nu degeaba se spune că necazul nu vine niciodată de unul singur pe capul omului. Când se pregătea să ducă cel de-al doilea sac de tărâţe la tractor, în curtea morii îşi făcură apariţia ca din pământ, preşedintele CAP-ului şi un tovărăş important de la judeţeană. Morarul îi făcu un semn din ochi să plece cum o şti, şi sări în întâmpinarea distinşilor oaspeţi, dându-i răgaz lui Guţu să iasă glonţ prin uşa din dos. Din câţiva paşi ajunse la tractor, urcă numaidecât în cabină unde pusese primul sac şi porni spre casă. În faţa porţilor de fier vopsite în verde, claxonă scurt. Georgică sări din nuc să-i deschidă. Guţu opri tractorul chiar sub nuc. După ce răsuci cheia în contact, roti iute ochii de jur împrejur să se asigure că nu îl vede nimeni. Sări din cabină şi se răsuci ca să ia în spinare sacul. Jos văzu o grămadă de coji verzi de nucă şi cheia masivă de metal cu care fuseseră zdrobite de o piatră. Bătătura era plină cu miez de nucă necoaptă. Lăsă sacul să cadă la loc şi ridică brusc ochii spre nuc. Acolo atârnau înţepenite trei perechi de picioare desculţe.
Nevoia de-a (e)migra, în sensul cel mai larg al cuvântului, adică de-a schimba vremelnic un mediu familiar (fie ţinutul geografic, de pildă) cu acela al altor meleaguri, în scopul de-a satisface nevoi materiale sau spirituale, nevoia migrării se înscrie - cred eu - în infinitul penel al aspiraţiilor umane eterne, alături de necesităţile (sau dorinţele numai lăuntrice) de-a explora, de-a întâmpina noi provocări, de-a cunoaşte dincolo de hotarul cultural naţional, ori de-a desţeleni şi reorganiza în spirit propriu un spaţiu nou.
Migrarea îmi pare deci adânc motivată de setea de-a...
Ca de obicei, odată cu primăvara, odată cu izbucnirea reconfortantă de verde crud a naturii, odată cu trilul nebunatic al păsărelelor revenite pe coasta însorită a Vancouverului spre a ne trezi din hibernare, odată cu revărsarea de albastru curat şi proaspăt pe boltă, au sosit şi au trecut frumoasele şi sfintele Sărbători ale Paştilor.
Sărbători pe care le-am petrecut şi le-am cinstit cum ne-am priceput mai bine. Unii din noi s-au pregătit prin post, rugăciune şi o încercare...
Până în această seară nu am ştiut despre ce subiect să scriu. Pentru prima dată de multă vreme încoace, nu am avut nici un fel de inspiraţie. În această seară însă am avut o întâlnire deosebită şi nu pot scrie despre altceva decât despre această întâlnire. Deşi s-ar putea să fiu acuzată că fac reclamă gratuită, a nu scrie despre ceea ce m-a impresionat în această seară ar fi mult mai greu de acceptat.
De când am sosit în Vancouver am simţit şi încă simt un acut dor de ţară, mi-e drag să aud vorbindu-se despre România şi nu ezit să spun oricui mă prezint că sunt româncă. Am spus-o de...
Vă povestesc despre Basarabia pentru că este pământul bunilor mei, este locul în care am încă rădăcini şi de care mă simt legată, tărâmul dintre ape după care tânjim încă...
Nu se poate separa timp de secole istoria Basarabiei de istoria Moldovei pentru că la începuturi vorbim de acelaşi teritoriu, şi mi se pare firesc să încep această istorisire neconvenţională privind soarta teritoriului ce se cheamă azi Republica Moldova şi căruia noi îi spunem încă "Basarabia" ,...
Vă povestesc despre Basarabia pentru că este pământul bunilor mei, este locul în care am încă rădăcini şi de care mă simt legată, tărâmul dintre ape după care tânjim încă...
Comentarii