Imediat după 90, când noii emanaţi veniţi la putere au decis că cel mai tare şi cel mai tare i-a lipsit românului informaţia corectă şi la obiect, toţi cetăţenii patriei, inclusiv eu, am descoperit ce mult face să fii bine informat. Stivele de televizoare color Sh şi de jurnale pe jumătate colorate au apărut taman la fix. Zile şi nopţi stăteam gură-cască în faţa televizorului, urmărind cu aviditate mai ales măscăreala ce purta numele de Şedinţa CPUN. În acelaşi ritm cumpăram zilnic câte un braţ de jurnale, care mai de care mai bine documentat. Atunci, în acele zile mi-aş fi dorit cu siguranţă ca ziua să aibă măcar vreo 40 de ore astfel încât să am timp să-mi astâmpăr foamea de ştiri şi informaţii din ziare, sau de la televizor. Nu eram singura care ajungeam la serviciu chioară de somn şi ruptă de oboseala nopţilor pierdute. Noroc că nu era nevoie să muncim prea mult: obţinusem şi acest drept-să luăm salariu fără să ne omorâm cu munca. Destul ne exploataseră Dictatorii!

Întâmplarea a făcut că  tot în acea perioadă piaţa românească a fost invadată de cărţi pe care nici în cele mai frumoase visuri nu le visasem. Nu mi-a trebuit prea mult să mă conving cât de bună şi de corectă informaţie îmi oferea media românească, aşa că am renunţat la a cumpăra ziare, apoi am renunţat la bătrânul tv alb-negru. L-am înlocuit cu unul color, dar nici pe acesta nu l-am ţinut multă vreme. Nu suportam să văd cum timpul meu atât de preţios este tocat ca într-un malaxor fără putinţa de-a se mai întoarce vreodată.  În locul ziarelor şi al televizorului au apărut cărţile şi nu regret câtuşi de puţin decizia luată într-un moment când Dumnezeu şi-a făcut milă de mine, luminându-mă la minte.

Acum, există un alt rival al cărţilor, şi asta până-ntr-o zi, când am să-l iau şi-am să l pun în debara: PC-ul. Când şi când îmi mai arunc privirea prin ziare să văd ce mai spun gazetele noastre.  În mare măsură mă convinge reacţia pe care o are soţul meu după ce termină de citit presa:  priveşte-n gol, oftează şi scapă un:” man! futu-i!” Mânată de proverbiala curiozitate feminină îmi spun: e clar, trebuie să văd şi eu de ce rămâne omul în extaz.

Ca să nu intru direct în mijlocul problemei încep aşa prin învăluire. Cine altul priveşte cu atâta bonomie către societatea românească decât dl. Andrei Pleşu. Şi câtă dreptate are!

„Românii cred despre ei că sunt relativişti şi cumsecade. Chiar dacă se înfurie, le trece repede. Iau lucrurile în uşor, fac băşcălie, se pupă  „piaţa endependenţi". „Să mă ierţi şi să mă iubeşti, că toţi suntem români, mai mult sau mai puţin oneşti!" - iată emblema tandrei solidarităţi naţionale. Ceea ce însă nu se consumă întotdeauna în fapte se consumă adesea, cu mare tapaj, în vorbe. Dacă urmăreşti viaţa politică de azi şi citeşti ziarele, descoperi că voluptatea sudălmii radicale, terfelirea buruienoasă a adversarului, bălăcăreala groasă sunt de rigoare. În nicio ţară civilizată, „elitele" conducătoare nu vorbesc aşa. Niciodată. Cu niciun prilej. Nu e de mirare că şi cetăţeanul obişnuit, forumistul crâncen sau moderatorul glandular au adoptat acelaşi model. Cine nu i se supune se umple, la rândul lui, de toate dejecţiile imaginabile.”( Înjurătura la români)

https://adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Injuratura_la_romani_7_511818817.html

De cele spuse mai sus mă conving imediat ce parcurg presa locală. Iată un prim titlu: „Războiul idioţilor”. Aşadar, înfruntarea la scară mondială cunoscută sub titlul „Războiul stelelor” s-a pogorât în dulcele târg al Ieşilor  şi s-a stabilizat doar la nivelul idioţilor. Cine sunt ei? Păi, deloc idioţi, dimpotrivă nişte oameni care ştiu ce vor şi vin din patru în patru ani să ceară votul idioţilor de alegători spre a-şi asigura un stipendiu vreme de alţi patru ani.Cele spuse de dl. Pleşu se confirmă cu prisosinţă.

 Între preşedintele CJ Iaşi, un domn profesor care de 20 de ani  a trecut prin toate coledziile, doar pentru a–şi păstra foncţia, şi colegii domniei sale s-a pornit  o luptă fără cauză, aşa ca de la idiot la idiot. N-o spun eu, ci cei alături de care ar trebui să muncească cot la cot şi care-l încondeiază astfel la gazeta de perete: "Un idiot este un imbecil, cretin, prost, neghiob, tîmpit, stupid, nerod, netot. Cine este idiot: un preşedinte de CJ, care nu (mai) pricepe pe ce lume trăieşte, sau ieşenii, pe care îi acuză că nu îl înţeleg?!” Caracterizarea cu pricina a venit ca răspuns al unui mesaj la fel de inteligent pe care domn profesor la adresat duşmanilor de clasă:

Cam aşa  arată corespondenţa dintre idioţii Iaşului , care în loc să se ţină de treabă, aşa cum bine zice autorul articolului, se ţin de plastografii. Ba, idioţii noştri sunt plini de intenţii onorabile după ce se gratulează cu invective ca la uşa cortului îşi dau unii altora lecţii de lingvistică: "Dicţionarul explicativ ne spune că un idiot este un om nefericit care suferă de idioţenie, care vădeşte lipsa de inteligenta; un om cu capacităţi mintale foarte reduse; imbecil, cretin, prost, neghiob, tâmpit, stupid, nerod, netot. Un om care timp de trei ani nu reuşeşte să înţeleagă nimic despre un subiect, cum ar fi, de pildă, Aeroportul, vădeşte, în mod clar, lipsa de inteligenţă. Ca atare, cine este idiot: un preşedinte de CJ, care nu (mai) pricepe pe ce lume trăieşte, sau ieşenii, pe care acelaşi preşedinte îi acuză la grămadă că nu îl înţeleg?!"

 Deh! A trecut vremea împătimiţilor  Raul Grigoraşcu şi Costăchel Gudurău din a căror corespondenţă de aur redau câteva mostre oferite de iubitul nostru Caragiale:.

„Onor. prim-ministru
Bucureşti.
Directoru prefecturi locale Raul Grigoraşcu insultat grav dumnezeu mami şi palme cafine central. Ameninţat moarte. Viaţa onorul nesigure. Rugăm anchetat urgent faptu.
Costăchel Gudurău
avocat, aleg. coleg. I, fost deputat.
*
Onor. prim-ministru
Bucureşti.
Repet reclama telegrama No... Petiţionat parchetului. Procoror lipseşte oraş mănăstire maici chef. Substitut refudat pără vini procoror. Tremur viaţa me, nu mai putem merge cafine. Facem responsabil guvern.
Costăchel Gudurău.
avocat, aleg. col. I, fost deputat.
*

Lupta capătă intensitate:

Onor. prim-ministru
Bucureşti.
A doua oară atacat palme picioare piaţa endepedenţi acelaş bandit director scandalos însoţit sbiri. Situaţia devenit insuportabilă. Oraş stare asediu. Panica domneşte cetăţeni.
Costăchel Gudurău
avocat, ecţetera.
*
 
Onor. prim-ministru
Bucureşti
Faceţi înceta atacuri contra fratemeu Costăchel bandă infamă talari ziua meaza mare sub conducerea personală directorului Raul Grigoraşcu. Reclamat tronului.
Iordachel Gudurău
mari propietar, aleg. col. I, fost senator.

*
M. sale regelui
Sinaia
Bandiţi regimului acest secol lumină bagiucurind constituţia ce aţi giurat voit ucidi di două ori cafine central şi piaţa endepedenţi fratemeu fost reprezentant naţiuni. Victima frică merge telegraf sigur al treilea atentat bandiţi. Implorăm garanţia vieţi onorului contrar siliţi face justiţie singuri. Trăiască Dinastia.
Iordăchel Gudurău
mari propietar, aleg. col. I, fost senator.
*
Onor. prim-ministru
Bucureşti.
Fratemeu Costăchel Gudurău avocat, alegător col. I, fost reprezentant naţiuni ligitimă aparare contra treilea atac mişelesc bandiţi ameninţând viaţa, fost az arestat procoror. Victima arest torturată ca inchiziţă. Cuţitul os.
Iordăchel Gudurău
mari propietar, aleg. col. I, fost senat.
*

Ecs. sale ministru Justiţiei
Bucureşti.
Bandă desperată opozanţi îndârjiţi sub conducerea Costăchel Gudurău, Iordăchel Gudurău şi nepot Gudurău, Albert divorsat Atenaisa Perjoiu, atacat directoru prefecturi faţă grădina primării. Acesta aparat bastonu, lovit cap Iordăchel, Costăchel tras revolver spart glob lampa centrul grădini electrică. Panică, asasin arestat. Luăm prim interogatoriu. Garantăm invenţiuni fictive torturile.
Procuror trib. X...
*
M. sale regelui
Sinaia
Fratemeu Costăchel omorât torturi secret beciurile poliţiei locale. Familia orfană cerem liberarea cadavrului reclamând satisfacţie la picioarele tronului. Trăiască Dinastia.
Iordăchel Gudurău
mari ecţetera, ecţ.
 

Oraşul a rămas acelaşi, metehnele, idem, doar idioţii s-au schimbat. Dar să nu credeţi că în „dulşele târg al Ieşilor” doar troglodiţii de politicieni se gratulează în văzul lumii mângâindu-se pe creştet.

Iată că Muzeul de Istorie Naturală  a ajuns mărul discordiei între Universitatea „Al. I. Cuza” şi Societatea de Medici şi Naturalişti -Iaşi. Cele două instituţii se bat de fapt  pe proprietatea asupra  terenului situat în buricul târgului, vreme în care clădirea cumpărată în 1840 de la vornicul Costachi Sturza de pe uliţa Hagioaiei spre a fi făcută muzeu, este lăsată în paragină. Muzeul a fost înfiinţat la iniţiativa unui grup de membri ai Societăţii de Medici naturalişti din Iaşi : Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Constantin Sturdza , Costachi Negri şi Mihail Zotta. A fost primul muzeu din principate care avea drept scop să prezinte publicului : „bogăţiile pământene şi subpământene ale Moldovei, precum şi curiozităţi din alte părţi ale lumii”. În muzeu se păstrează şi colecţia de oase de mamut  donată de Mitropolitul Veniamin Costachi. Tot în această clădire în noaptea de 3/15 ianuarie 1859, deputaţii din partida Naţională hotărau candidatura lui Cuza la domnia Moldovei.( Sursa BZI)

Lucruri lipsite de relevanţă când te gândeşti că aşa cum evalua un aşa –zis om de afaceri local toată afacerea, n-ar face decât vreo 5 milioane de euro. Şi asta pentru că e vorba de clădire de patrimoniu, iar şpaga pentru obţinerea avizelor de construcţie fiind destul de consistentă, scade din valoarea imobilului. „Terenul aferent” e-o nimic toată pe care sunt câţiva arbori de 2-300 de ani ( un ginko-biloba, dacă-mi amintesc bine) de care se poate scăpa pur şi simplu într-o noapte. Au furat ei păduri întregi, „persoane neidentificate”, doar pe timpul nopţii zice-se.

Câţiva copaci pot fi puşi la pământ una-două.
Interesele fiind atât de mari, lupta-i strânsă şi… la  nivel de elită. Un anume profesor Ivan Aurel îl gratulează pe rectorul Universităţii Cuza cu apelativul „gogoman”. Aşadar, între  „idioţi” şi  „gogomani” mare diferenţă nu-i, mai cu seamă că bătălia  se duce pentru acelaşi caşcaval imobiliar de unde iese şpaga grasă. Sunt ei gogomanii, ori idioţii târgului? Nici vorbă! În altă parte să-i căutăm, mai ales, din 4 în 4 ani, cînd au acces şi la ştampile. Mda, citind asemenea lucruri nu poţi decât să scapi printre dinţi un : „futu-i!”

În umbra acestor două ştiri, cea cu reapariţia defunctului PCR scos de la naftalină de câţiva nebuni, păleşte. Nici faptul că  scot online şi Scânteia, în care  apar cu mare devoţiune ştiri despre vizitele de lucru ale tovarăşului, nu mă mai mişcă. Se vede că nici în lumea umbrelor nu s-a liniştit dumnealui. Şi ca să nu-i uite chipul drag, în fiecare marţi, „dacă e marţi e comunism”îi transmit  aceleaşi vizite de lucru şi la un post tv online.

Să simtă oamenii că mai trăiesc şi ei.

Ce ţară, dom’le! În loc să se delecteze lumea cu operele tătucului Stalin, cască gura la văicăreala interlopilor ajunşi după gratii şi lipsiţi de condiţiile unui trai decent. S-au damblagit săracii, ("Fratele meu era sănătos dar acum s-a damblagit. Nu mai ştie de capul lui!", a spus plângând sora lui Bercea Mondial) aşteptând  după gratii blândeţea unui judecător care să le redea  demnitatea ce le-a fost răpită pe nedrept.

Au dreptate toţi să se plângă că nimic nu mai este cum a fost altădată:  bunăoară,  până şi violatorii s-au idiotizat.  Doamnele care trec pe-aici poate se vor fi confruntat vreodată cu un anume simptom apărut la partenerul de sex. Adică bietul om să fi adormit când le era lumea mai dragă. Explicaţia părea simplă: din cauza oboselii. Aş! E o boală serioasă. Se cheamă: sexsomnie. Scrie la ziar. Ce m-a nedumerit însă a fost temeritatea unui astfel de bolnav, ca să nu zic idioţenia de-a pune de-un viol.  Şi minunea s-a întâmplat, că omul s-a şi apucat de sforăit de îndată ce s-a apucat de treabă. Supărată, victima l-a dat în judecată. Dar a pierdut procesul. Au depus mărturie nevasta şi amanta că da, bietul om adoarme de fiecare dată. Fie la ei acolo!